Dr. Negoiță Laura-Simona între rigoare, empatie și vocația de a deschide drumuri europene
Puțini profesioniști reușesc să îmbine precizia unui expert în selecția europeană cu profunzimea unui consilier care înțelege omul din spatele fiecărui dosar.
Dr. Negoiță Laura-Simona este unul dintre acești oameni rari: specialist în cariere europene, fostă angajată EPSO și consilier cu o viziune profund umană asupra performanței.
Ea nu îi învață pe oameni doar „cum să treacă testele”, ci cum să-și regăsească încrederea, echilibrul și autenticitatea într-un proces competitiv și adesea intimidant. În acest interviu, Dr. Negoiță vorbește despre miturile legate de carierele în UE, provocările candidaților români și cum transformă fiecare sesiune de consiliere într-un exercițiu de creștere personală și profesională.
R.P.: De ce ai ales să lucrezi la EPSO, instituția responsabilă de selecția funcționarilor europeni? Ce ți-a oferit acea experiență?
Dr. Negoiță Laura-Simona: Pentru mine, perioada în care am lucrat la EPSO a fost mai mult decât o etapă profesională – a fost o alegere de dezvoltare personală. Mi-am dat seama că, pentru a înțelege cu adevărat selecția europeană, nu era suficient să privesc din exterior sau să citesc proceduri, ci trebuia să simt cum funcționează mecanismele din interior. Acolo am descoperit nu doar partea tehnică a selecției – testele, criteriile, algoritmii – ci și dimensiunea profund umană, valorile care ghidează procesul: atenția pentru echitate, pentru diversitate și pentru potențialul fiecărui candidat. Experiența aceasta mi-a oferit o autenticitate pe care o simt și acum atunci când consiliez. Pot să le transmit oamenilor nu doar „cum să se pregătească”, ci și confortul psihologic că procesul este transparent, că este despre merit și despre a-ți găsi locul potrivit. În felul acesta, credibilitatea mea nu vine doar din expertiză, ci și din faptul că am trăit din interior tot ceea ce explic.
R.P.: Care este cel mai răspândit mit despre carierele în UE?
Dr. N.L.S.: Unul dintre cele mai persistente mituri este ideea că la Bruxelles „reușesc doar cei cu relații”. Este o convingere care descurajează și îi face pe mulți să renunțe înainte măcar de a încerca. Realitatea este că selecția realizată de EPSO este una dintre cele mai transparente și meritocratice din Europa. Sigur, competiția este intensă, dar ceea ce face diferența este pregătirea serioasă, răbdarea și deschiderea spre diversitate culturală. Le spun mereu celor care vor să aplice că nu este un joc de noroc, ci un parcurs pe care îl construiești cu strategie și disciplină. Și, poate cel mai important, să aibă încredere că valoarea personală este recunoscută și vizibilă, chiar și într-un sistem atât de riguros.
R.P.: Ce competențe personale consideri esențiale pentru cineva care aspiră la o carieră europeană?
Dr. N.L.S.: Dincolo de cunoștințele tehnice și de limbile străine, o carieră europeană cere foarte multă reziliență – pentru că nu totul se câștigă din prima încercare – și flexibilitate, fiindcă regulile și prioritățile se schimbă rapid într-un context internațional. La fel de importantă este capacitatea de a colabora și de a asculta perspective complet diferite de ale tale. E un exercițiu de deschidere, dar și de maturitate emoțională. Și, nu în ultimul rând, aș spune că e nevoie de toleranță la ambiguitate și de răbdare. În instituțiile europene, deciziile mari se iau greu, după multe negocieri, iar a putea să rămâi constructiv și echilibrat în acest proces devine o adevărată competență strategică.
R.P.: Cum ai adaptat abordarea ta de consiliere pentru o carieră UE la nevoile specifice românilor? Care au fost diferențele majore față de candidații din alte state?
Dr. N.L.S.: Am observat că românii vin cu o bază teoretică solidă, dar uneori această forță este umbrită de lipsa de încredere în sine și de teama de a performa într-o limbă străină. În lucrul cu clienții pun mult accent pe exerciții practice, simulări și pe antrenarea stării de prezență, pentru ca ei să vadă că pot face față și în condiții de stres. Am lucrat și la partea de mentalitate – de la ideea de „trebuie să fiu perfect” la ideea de „învăț din fiecare etapă și cresc”. Diferența majoră față de alți candidați din state vest-europene este că aceștia se pregătesc constant, ca pentru un maraton, în timp ce românii tind să se concentreze intens doar pe final. Eu încerc să schimb acest tipar, arătându-le că progresul se clădește prin pași mici și consecvenți, nu doar prin eforturi de ultim moment.
R.P.: Programul tău intensiv de consiliere de grup: care parte a lui crezi că le dă participanților cel mai mare avantaj practic și de ce?
Dr. N.L.S.: Partea de simulare a probelor este, fără îndoială, cea mai transformatoare. În acel moment participanții nu mai discută teorie, ci trăiesc pe propria piele presiunea timpului, complexitatea sarcinilor și emoțiile reale. Văd unde greșesc, ce ritm au, cum reacționează la stres și, mai important, învață să își gestioneze aceste trăiri într-un cadru sigur. Este ca o oglindă care le arată nu doar ce mai au de îmbunătățit, ci și resursele interioare pe care le pot activa. Acest moment de „trezire” le dă încredere și îi motivează să își ajusteze strategia mult mai rapid decât ar face-o prin studiu individual, în izolare.
Dacă vrei să faci parte din această experiență, poți afla mai multe și te poți înscrie la următorul meu program de consiliere de grup aici: consiliereue.ro/consiliere-de-grup-in-3-module
R.P.: Cum abordezi sentimentul de anxietate sau nesiguranță al candidaților înaintea testelor EPSO sau interviurilor de selecție? Ai o metodă preferată de pregătire mentală/ emoțională?
Dr. N.L.S.: Anxietatea dinaintea concursurilor EPSO sau a interviurilor de recrutare nu este un semn de slăbiciune, ci o reacție firească a minții și a corpului atunci când ne confruntăm cu necunoscutul. Le explic mereu candidaților că emoțiile pot fi transformate într-un combustibil pozitiv, dacă știi cum să le folosești. În pregătire, practicăm tehnici simple de respirație care reduc tensiunea, exerciții de vizualizare pozitivă, dar și ancorarea în experiențele personale de succes, pentru a construi încredere. Le transmit să se concentreze pe proces și pe ceea ce pot controla – pașii de pregătire, ritmul propriu, atenția la detalii – și mai puțin pe rezultat, care vine ca o consecință. În felul acesta, anxietatea se transformă dintr-un obstacol într-un aliat, care le crește nivelul de prezență și de performanță în momentul decisiv.
R.P.: Din experiența ta, ce greșeli frecvente fac candidații români în procesul de selecție la UE și cum pot fi evitate?
Dr. N.L.S.: Am observat că există câteva greșeli care se repetă la candidații români. Prima este înscrierea grăbită: formularele incomplete sau neatente îi pot costa șansa de a intra în concurs. A doua este subestimarea testelor de raționament. Mulți consideră că sunt doar o formalitate, dar ele fac adesea diferența între cine trece și cine rămâne pe dinafară. Și, poate cea mai importantă, lipsa unei strategii clare de pregătire. Mulți candidați încep haotic, fără un plan, bazându-se pe noroc sau pe o mobilizare de ultim moment.
Soluția ține de disciplină și auto-organizare: planificarea din timp, împărțirea efortului pe etape și accesarea resurselor adaptate formatului EPSO. Când transformi pregătirea într-un proces constant, nu doar într-un sprint final, ai mult mai multe șanse să reușești. Iar încrederea în propriul parcurs crește odată cu consecvența.
R.P.: Cum vezi rolul mobilității interne în instituțiile UE ca oportunitate de creștere profesională și personală? Ai exemple din cariera ta sau a altor români care au beneficiat semnificativ?
Dr. N.L.S.: Mobilitatea internă este una dintre cele mai mari oportunități pe care le oferă instituțiile europene. Este o șansă extraordinară de creștere pentru că te obligă să îți redescoperi resursele, să înveți rapid și să îți extinzi zona de expertiză. Am cunoscut oameni care au început în administrație generală și, prin mobilitate, au ajuns să lucreze în domenii de politică publică, comunicare strategică sau relații externe. Dincolo de câștigul profesional, ceea ce am observat la ei a fost o schimbare profundă de mentalitate: mai multă încredere în sine, curajul de a-și asuma noi roluri și flexibilitate în fața incertitudinii.
Mobilitatea nu doar îți diversifică experiența, ci îți oferă șansa de a te reinventa. Este un exercițiu de adaptare continuă, dar și un spațiu de explorare personală. Te scoate din tipare, îți aduce perspective noi și îți arată că poți construi un parcurs european nu în linie dreaptă, ci ca un drum cu etape diferite, fiecare cu valoarea ei unică.
R.P.: Cum reușești să menții echilibrul personal și starea de bine, având în vedere provocările continue din viața ta profesională?
Dr. N.L.S.: Pentru mine, echilibrul nu înseamnă să împart timpul matematic între muncă și viața personală, ci să am grijă să fiu prezentă în fiecare rol. Mi-am creat rutine clare: timp pentru familie, timp pentru mine și timp pentru proiecte profesionale, fără a le amesteca. Îmi încarc bateriile prin experiențe diverse care îmi hrănesc partea creativă și emoțională: călătorii, seri la teatru, concerte și evenimente, întâlniri cu prietenii. Iubesc să citesc literatură care nu are legătură cu domeniul meu, pentru că îmi aduce inspirație și o altă perspectivă asupra lumii. Echilibrul vine și din curajul de a spune „stop” atunci când e prea mult și de a-mi oferi permisiunea de a mă odihni. Am înțeles că starea de bine nu se întâmplă de la sine, ci se construiește conștient, prin alegeri zilnice care aduc bucurie și sens.
R.P.: Care a fost momentul „aha!” în cariera ta —care a schimbat fundamental ceva în modul în care realizai consilierea în carieră europeană?
Dr. N.L.S.: Un moment revelator a fost atunci când am înțeles că, dincolo de testele standardizate și de strategiile de abordare a concursurilor, adevărata cheie este să îi ajut pe oameni să își descopere și să își valorifice unicitatea. Mulți candidați veneau concentrați exclusiv pe teste, pe algoritmi, pe proceduri, iar eu însămi eram prinsă în acest tipar. Într-o zi, am realizat că ceea ce îi face să reușească nu este doar stăpânirea tehnică, ci felul în care își dau voie să aibă încredere în cine sunt, în experiența lor și în resursele personale pe care le aduc cu ei. Din acel moment, nu am mai privit consilierea ca pe un antrenament strict pentru examene, ci ca pe un proces de dezvoltare personală. Îi sprijin să se cunoască mai bine, să-și accepte vulnerabilitățile și să-și transforme autenticitatea într-un atu. Această schimbare mi-a redefinit complet abordarea și a adus mult mai multă bucurie și sens în munca mea.
R.P.: Ce sfaturi ai pentru cineva care lucrează într-un domeniu aparent „diferit”, dar vrea să se îndrepte spre joburi la UE? Cum ar putea să „conecteze” drumul actual cu o carieră europeană?
Dr. N.L.S.: Le spun mereu celor care vor să facă tranziția către instituțiile europene că primul pas este să își traducă experiența în competențe transferabile. Nu contează atât eticheta domeniului în care ai lucrat, cât felul în care îți valorifici abilitățile: project management, comunicare, analiză, lucru în echipă, leadership. Mulți se blochează gândindu-se că domeniul lor „nu are legătură”, dar de fapt UE caută oameni care să aducă perspective diverse și expertize complementare. Cu mici excepții, cam toate domeniile din piața muncii se regăsesc la UE. Este important să privești parcursul tău profesional ca pe o poveste coerentă și să înveți să spui această poveste în limbajul competențelor europene. Ceea ce contează este să arăți cum ceea ce ai făcut până acum te-a pregătit pentru a contribui la un proiect mai mare, european. De fapt, cheia este să ai curajul să faci conexiuni între experiențele tale și nevoile instituțiilor, și să vezi această schimbare nu ca pe o ruptură, ci ca pe o continuare firească a drumului tău.
R.P.: În ce direcții crezi că se va schimba procesul de selecție EPSO în următorii ani? Ce competențe viitoare crezi că vor fi tot mai importante?
Dr. N.L.S.: Cred că procesul de selecție va continua să se digitalizeze, cu tot mai multe testări online și interviuri video, ceea ce va aduce atât flexibilitate, cât și provocări pentru candidați. Dincolo de competențele tehnice, se va pune tot mai mult accent pe abilități care țin de inteligența adaptativă: gândirea critică, capacitatea de a analiza informații complexe și de a lua decizii în contexte ambigue. Reziliența va deveni o competență cheie – pentru că lucrul în instituțiile europene înseamnă să navighezi schimbări permanente – iar leadershipul colaborativ, bazat pe influență și cooperare, nu pe autoritate, va fi tot mai valoros. Într-un mediu multicultural și imprevizibil, nu vor fi căutați doar „specialiștii perfecți”, ci oamenii capabili să învețe repede, să construiască punți între perspective și să găsească soluții acolo unde nu există un traseu clar definit.
