Laura Ghiță: Claritatea apare atunci când ai curajul să vezi ce nu se vede
În acest interviu, Laura Ghiță vorbește despre drumul său către lucrul cu oamenii și despre puterea profundă a abordării sistemice în înțelegerea vieții noastre. Cu o curiozitate autentică față de ceea ce se află dincolo de aparențe, Laura ghidează oamenii spre acele momente de „așezare” interioară în care confuzia se transformă în claritate. Discutăm despre loialitățile invizibile care ne țin ancorați în trecut, despre importanța prezenței și a spațiului sigur în procesul de transformare, dar și despre cum constelațiile sistemice pot revela conexiuni profunde și pot facilita schimbări reale. Un dialog despre autenticitate, echilibru și curajul de a privi adevărul propriei vieți.
Ce te-a motivat să alegi această profesie și să lucrezi în mod direct cu oamenii?
Laura Ghiță: A a existat o mișcare interioară care a făcut ca pașii mei să găsească acest drum și pe măsură ce lucram mai mult cu mine, cu ceilalți, deveneam mai conștientă pe acest drum.
Mă motivează o curiozitate firească față de ceea ce nu se vede la prima vedere și mă atrage momentul acela de „așezare”, când un om vede în sfârșit, piesa de puzzle care îi lipsea pentru a se repoziționa în raport cu o anume experiența din viața sa.
Este cu adevărat un dar să fiu martoră la momentul în care un om face trecerea de la „nu pot” la „văd”, de la confuzie la claritate, pur și simplu pentru că a ales să privească adevărul situației sale.
Din experiența ta, care consideri că este cea mai mare provocare pe care oamenii o întâmpină în dezvoltarea lor?
L.G.: Loialitatea față de tiparele familiei sau ale mediului în care am crescut, față de trecut, ne împiedică să fim prezenți. Cred că e vorba de „greutatea” de a lăsa în urmă ceea ce nu ne mai aparține, poveri pe care le purtăm crezând că astfel rămânem conectați la rădăcinile noastre. Provocarea este să înțelegem că a ne trăi viața pe deplin este, de fapt, cel mai frumos mod de a-i onora pe toți cei care au fost înaintea noastră.
Cum te asiguri că rămâi obiectiv și imparțial atunci când lucrezi cu clienții tăi?
L.G.: Lucrând în constelațiile sistemice am învățat și m-am antrenat să privesc din perspectiva sistemului, să rămân într-o stare de observație neutră, fără să judec ce este „bine” sau „rău”, fără a încerca să găsim o soluție. Când nu ai intenția de a schimba ceva sau pe cineva, ci doar de a facilita un spațiu de siguranță, dinamica sistemului se arată de la sine, cu o claritate uimitoare.
Există vreo tehnică sau abordare pe care o consideri esențială în munca ta?
L.G.: Abordarea sistemică, lucrul prin constelații nu reprezintă doar o tehnică, ci un mod de a vedea conexiunile invizibile care ne guvernează. O consider esențială pentru că ne scoate din mintea care analizează și ne duce în spațiul din care putem să vedem „harta” din spatele comportamentelor noastre. Ceea ce aduce claritate nu este o teorie, ci faptul că omul vede, simte și recunoaște locul în care energia sa este blocată. Odată ce acest loc este privit, soluția apare, este recunoscută și se așază natural.
Cum te ocupi de stresul sau de emoțiile care pot apărea în urma sesiunilor?
L.G.: Prin prezența, discernământ și revenirea la simplitate. Prin învățare continuă, lucrul personal și supervizare. Știu unde se termină spațiul meu de facilitator și unde începe drumul propriu al clientului. Îmi onorez rolul, dar îmi respect și propria viață prin liniște, contact cu natura și respirație conștientă.
Ce sfaturi ai pentru cineva care dorește să înceapă o carieră în domeniul tău?
L.G.: Să aibă curajul si răbdarea de a explora și de a lucra propriile teme înainte de a-i însoți pe alții. Nu poți însoți pe cineva într-o zonă pe care tu nu ai avut curajul să o privești în propria ta viață. Această muncă cere o structură internă solidă și o mare capacitate de a asculta tăcerea dintre cuvinte.
Ce resurse recomanzi celor care doresc să se dezvolte în acest domeniu?
L.G.: Recomand să cărți, cursuri, tot ce ajută la o înțelegere mai profundă a naturii umane și a sistemelor. Recomand experiența directă, de grup. Studiul fenomenologiei și tot ce ține de munca sistemică. Însă cea mai prețioasă resursă este participarea activă la ateliere, unde poți simți dinamica câmpului în propriul corp. Acolo se întâmplă învățarea reală.
Cum te asiguri că te dezvolți continuu ca profesionist?
L.G.: Particip în continuare la formări și supervizări internaționale, susțin ateliere în România și la evenimente internaționale, predau cursul pentru facilitatori si toate acestea mă ajută să fac schimbările de care eu personal am nevoie, îmi oferă claritate si suport.
Ai avut vreodată un moment „aha!” care ți-a schimbat perspectiva?
L.G.: Momentul în care am înțeles că, oricât de dificilă ar fi o situație, în spatele ei se află o încercare a sistemului de a găsi echilibrul. Și „rezistența” unui client în fața mișcării care aduce acest echilibru, este doar o barieră de protecție care merită respectată. Și este nevoie de prezența blândă, de crearea unui cadru și susținerea spațiului în care rezistenta să fie văzuta și integrată.
Care este cea mai mare recompensă pe care o primești în urma muncii tale?
L.G.: Acea respirație adâncă de ușurare de la finalul unei constelații, liniștea ce se așează pe chipul clientului. Când privirea se limpezește și postura se relaxează, știu că procesul de schimbare a dinamicii grele a început. Este bucuria de a vedea viața cum își reia cursul firesc.
Cum abordezi rezistența sau scepticismul unui client?
L.G.: Cu respect și spațiu. Scepticismul este adesea o protecție necesară. Nu încerc să conving, ci invit la observație. Îmi încurajez clienții să fie atenți la ceea ce simt în corp și la faptele evidente care apar în lucru. Realitatea experienței directe este mult mai convingătoare decât orice explicație aș putea oferi eu.
Unde vezi viitorul domeniului tău în contextul schimbărilor din societate?
L.G.: În viitor va fi nevoie de o integrare tot mai mare a lucrului sistemic în viața de zi cu zi și în organizații. Îl văd ca pe o întoarcere necesară la esența noastră umană, la reamintirea faptului că suntem parte dintr-un întreg mai mare. Cu cât viața devine mai rapidă și mai digitalizată, cu atât vom avea mai mare nevoie de momente de așezare și de înțelegere a legăturilor noastre profunde. Munca sistemică va rămâne o ancoră de autenticitate, ajutându-ne să ne păstrăm echilibrul într-o lume în continuă schimbare.
