Dincolo de rușine: de ce educația sexuală este vitală

Mi s-a întâmplat ca o mamă să intre în cabinet și, cu voce joasă, să-mi spună:
„Am văzut-o pe fetița mea de 5 ani frecându-se de marginea canapelei. Mi-a venit să o opresc, să-i zic că nu se face așa ceva. Dar m-am blocat. E normal? Ce înseamnă asta?”

Poate ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător. Un gest, o întrebare, o joacă ce pare „prea mult” sau „prea devreme”.
Și te-ai trezit cu întrebarea:

„De unde știe? A pățit ceva? Ce ar trebui să fac?”

Părinții sunt adesea prinși între tăcerea în care au crescut și avalanșa de informații care vine din jur. Și, undeva între cele două, apare nevoia de a face mai bine decât generațiile trecute, mai conștient, mai natural.

Ce se întâmplă când nu vorbim: consecințele lipsei educației sexuale

Acesta este doar un caz banal și, poate, ideal.
Un copil mic, o curiozitate, o întrebar, o mamă care nu știe cum să reacționeze. Dar dincolo de aceste momente aparent ușor de gestionat, realitatea din cabinetele terapeuților este mult mai dură.

Noi, psihologii, lucrăm frecvent cu urmările lipsei de educație sexuală – nu doar în rândul copiilor, ci și în rândul adulților care au crescut cu rușine, frică sau tăcere.

Vedem trauma violurilor, abuzurilor sexuale repetate, uneori ascunse ani întregi. Vedem adolescenți care au fost expuși la pornografie extremă înainte să înțeleagă ce e intimitatea. Vedem copii care au început viața sexuală la 11 sau 12 ani, fără să știe ce li se întâmplă, fără să aibă instrumente de protecție, limite sau discernământ.

Vedem femei care nu pot avea o viață sexuală normală din cauza unor cuvinte spuse în copilărie („Ai grijă să nu rămâi însărcinată, ca mama ta!”). Vedem bărbați care confundă intimitatea cu performanța, rușinați de propriul corp sau emoții. Vedem bărbați care caută validare sexuală fără să reușească să stabilească conexiune emoțională.

Iar în ultimii ani, vedem tot mai multe cazuri de abuzuri sexuale online – grooming, sexting, exploatare. Copii care nu știu că „nu” e un drept. Copii care confundă atenția cu iubirea. Adolescenți care cred că e „cool” să trimiți poze nud. Părinți care află prea târziu și nu știu cum să gestioneze.

Ca psiholog, vreau sa punctez că lipsa educației sexuale este corelată direct cu:

• lipsa consimțământului informat
• neînțelegerea propriilor limite și drepturi corporale
• comportamente sexuale riscante sau compulsive
• dificultăți de relaționare și traumă sexuală.

Ce este educația sexuală, de fapt?

Educația sexuală este procesul prin care o persoană dobândește informații, atitudini și abilități legate de corp, dezvoltare, intimitate, relații, emoții și sexualitate.

Nu este (doar) despre sex.

Este despre a învăța, pas cu pas, cum să fii în siguranță în propriul corp, cum să-ți exprimi limitele, cum să ai relații sănătoase și cum să iei decizii responsabile legate de propria viață afectivă și sexuală.

O educație sexuală bine făcută:

• începe devreme și este adaptată vârstei copilului;
• este informativă, dar și emoțională – adică nu doar spune „ce este”, ci și „cum te poți simți” în diverse situații, accentul este pus a explica ce înseamnă relaționare sănătoasă, nu doar pe componentele biologice și de siguranță
• promovează respectul de sine, consimțământul, autonomia corporală și responsabilitatea față de sine și față de ceilalți.

Este un proces care nu se rezumă la o discuție unică, ci se construiește în timp, prin dialog deschis, sincer și blând între părinte și copil.

Nu vorbim despre sex. Vorbim despre conexiune, limite și încredere.

Educația sexuală începe devreme – dar nu direct cu lecții despre contracepție. Ci cu felul în care vorbim despre corp. Despre cum reacționăm când copilul întreabă: „De ce are tata ceva diferit?”, „de ce mama are sâni?”, „de unde vin copiii?”. Iar dacă încă credeți că răspunsul cu barza va lămuri un copil în vremurile în care trăim veți avea ceva de lucru.

Educația sexuală corectă și de succes își are locul în sânul familiei. Pentru că doar acolo putem crea un cadru intim în care copilul se poate simți în siguranță să întrebe orice despre intimitate. Și totul depinde de grija și cu naturalețea cu care numim părțile corpului fără a folosi doar diminutivele. De firescul cu care lăsăm copilul să spună „nu vreau să mă pupi acum” și fără să îl forțăm să dea pupici și îmbrățișări altor persoane. De modul în care nu evităm să răspundem curiozităților lor.

Ceea ce transmitem nu e doar informație, ci și emoție. Rușine sau acceptare? Teamă sau curiozitate sănătoasă? Tăcere sau comunicare?

Între trauma rușinii și încrederea în relație

Lucrez în cabinet cu mulți adulți care încă poartă în ei rușinea primelor întrebări nerostite, a gesturilor reprimate, a educației făcute cu frică.

Dar lucrez și cu părinți care vor să crească altfel. Care știu că nu au primit toate răspunsurile, dar au curajul să le caute acum. Pentru ei. Pentru copiii lor.

Educația sexuală e despre relația cu propriul corp, cu limitele noastre, cu ceilalți. Iar dacă vrem să fim părinți conștienți, nu avem nevoie de rețete. Avem nevoie de prezență, învățare și mai multă deschidere către discuții cu copiii noștri despre curiozitățile lor. Avem nevoie să ne rezolvăm propriile traume din trecut legate de sexualitate. Avem nevoie de curaj pentru a dizolva toată rușinea legată de sexualitate transmisă de strămoșii noștri.

Ce aduce în schimb o educație sexuală bine făcută?

Studiile arată că programele de „educație sexuală comprehensivă”, începute de timpuriu și adaptate vârstei, nu cresc comportamentele sexuale riscante, ci le reduc semnificativ.

Educația sexuală comprehensivă (Comprehensive Sexuality Education – CSE) este un proces educațional bazat pe curriculum, care oferă informații corecte din punct de vedere științific, adaptate vârstei, despre aspectele cognitive, emoționale, fizice și sociale ale sexualității. Scopul său este de a sprijini copiii și tinerii în dezvoltarea unei înțelegeri sănătoase și responsabile a sexualității, promovând respectul de sine, consimțământul, autonomia corporală și responsabilitatea față de sine și față de ceilalți.

Educația sexuală comprehensivă nu se limitează la informații despre anatomie sau contracepție, ci include și subiecte precum relațiile sănătoase, egalitatea de gen, consimțământul, prevenirea violenței bazate pe gen și luarea deciziilor informate. Este un proces continuu, adaptat etapelor de dezvoltare ale copilului, care implică părinții, educatorii și comunitatea în general.

Implementarea educației sexuale comprehensive a demonstrat beneficii semnificative în țările care l-au adoptat, inclusiv amânarea debutului activității sexuale, reducerea comportamentelor sexuale riscante și creșterea utilizării metodelor de contracepție. De asemenea, contribuie la reducerea sarcinilor neplanificate, a infecțiilor cu transmitere sexuală și a abuzurilor.

Un lucru este cert: copiii care primesc informații corecte și un spațiu sigur pentru întrebări:

• au mai multă grijă de corpul lor,
• își exprimă mai bine limitele,
• sunt mai puțin vulnerabili la abuz,
• amână începerea vieții sexuale,
• iau decizii informate și responsabile.

În plus, educația sexuală susține dezvoltarea unei imagini corporale pozitive, a relațiilor sănătoase și a unei vieți afective și sexuale împlinite la vârsta adultă.

Educația sexuală nu este un lux. Este o formă de protecție, de înțelepciune transmisă, de grijă autentică față de copilul tău. Este o educație pe care și tu o poți oferi copilului tău, chiar dacă educația sexuală nu există în curiculum școlar.
Iar tăcerea – oricât ar părea mai „convenabilă”, poate veni cu un cost prea mare.

6 lucruri esențiale despre educația sexuală pe care orice părinte ar trebui să le știe

1. Educația sexuală începe mai devreme decât credem. Nu cu detalii biologice, ci cu felul în care copilul învață despre corp, intimitate, rușine sau limite. Începe din primele interacțiuni. Chiar de la băiță.
2. Copiii nu se nasc cu rușine. Ei învață rușinea din reacțiile noastre. Un gest firesc poate deveni motiv de tăcere sau frică dacă noi, ca părinți, ne speriem sau ne închidem.
3. Copiii mici nu percep sexualitatea în același mod ca adulții. Pentru ei, explorarea corpului și a diferențelor anatomice este o parte naturală a dezvoltării și a curiozității, fără conotații sexuale adulte.
4. Informația trebuie adaptată vârstei. Nu vorbim despre aceleași lucruri cu un copil de 4 ani și cu unul de 14. La fiecare etapă, discuția se poate purta altfel – mai simplu, mai simbolic, mai direct, dar mereu cu blândețe și fără rușine.
5. Tăcerea nu protejează, doar lasă loc altor surse să vorbească. Internetul, colegii, filmele sau rețelele sociale pot deveni „educatori”, dacă nu suntem noi acolo. Copiii vor căuta răspunsuri. Întrebarea este: de la cine le vor primi? Vor primi ceva corect? Vor primi ceva adaptat vârstei?
6. Nu trebuie să știi totul, dar e important să fii deschis. Să fii un părinte care spune: „Îți răspund cât pot acum, iar dacă nu știu, ne informăm împreună” valorează enorm în ochii unui copil.

Ai nevoie de o imagine mai clară?

Am creat un ghid gratuit care te ajută să faci diferența între comportamentele tipice și cele atipice, pe grupe de vârstă, și să afli cum poți reacționa ca părinte fără să adaugi rușine sau panică în ecuație.

Descarcă eBook-ul gratuit despre comportamentele sexuale la copii și discuțiile potrivite pentru fiecare etapă de vârstă.