Capriciile copiilor sunt normale!

Matei Georgescu este doctor in psihanaliza si lector universitar, psihoterapeut si consilier. Iata ce sfaturi ofera el parintilor excedati:

• Desi pentru ei sunt un insuportabil test al nervilor, uneori parintii incearca sa-si explice capriciile copiilor. Dar in final parintii ajung la concluzia ca este numai vina copilului. De ce este asa dificila situatia pentru adulti?
• „Vorba «legiuitorului» Murphy: cand o situatie iese prost trebuie sa ai pe cine sa dai vina. Copiii sunt ispasitori ai dificultatilor parintilor si continuatori ai dificultatilor psihologice ale familiei. Copilul obliga parintele sa-si reevalueze propria maniera de a se raporta la altii (fie ei copii sau adulti) care cer, care doresc, dincolo de ceea ce poate fi, «omeneste», oferit.
• Arta de a spune nu intr-o maniera respectuoasa este greu de dobandit. Adultul scos din minti de copilul «insuportabil» constata de fiecare data acest lucru: este tul­burat de propria dificultate de a refuza. In masura in care copilul, prin furia lui, isi «contamineaza» parintele, acesta se afla in inca­pacitatea de a-i tolera agitatia agresiva. Adultul face orice, nu­mai sa «stinga» odata tulburatoarea dorinta a copilului. Repertoriul lui «orice» se inscrie intre supraoferta imbelsugata si «raiul bataii» sau chiar absenta parintelui. «Prea mult» si «prea putin» in comportamentul adultului vin ca reactie la starile transmise de copil.
• In plus, cand copilul are multe iesiri, parintele poate incerca un sentiment de culpabilitate, reprosandu-si ca nu ii ofera celui mic tot ce vrea. Dar parintele nu e perfect si nici copilul nu poate fi mereu multumit.“