Parinti – profesori, deveniti adevarati aliati

Legatura cu scoala

Mihaela Zaharia, parenting trainer si coach, subliniaza faptul ca trecerea de la primul ciclu de invatamant la urmatorul sporeste dificultatea parintelui de a comunica cu pedagogul. Este, insa, foarte important ca in primii ani relatia dintre acestia sa fie sudata. „Relatia parintilor cu invatatorul este mult mai stransa. Pentru ca e vorba de un singur om care preda copilului o perioada de patru ani. Este bine ca parintele sa ii prezinte la inceput personalitatea copilului sau, evolutia lui de pana atunci, domeniile de interes, eventualele probleme, stilul de invatare, ce ii place sa faca, poate chiar in scris. Totusi, invatatorul are multi copii noi dintr-o data si nu poate tine minte tot ceea ce ii spune fiecare parinte.

Dupa clasa a V-a, cand copilul se poate duce si poate veni singur de la scoala, si vizitele parintilor se raresc, unii ajungand doar strict la sedintele cu parintii. Parintii ar fi bine sa intrebe invatatorul ce recomandari poate face in legatura cu abordarea copilul acasa, in functie de ceea ce a invatat sau nu, si cum a invatat la scoala, ce alte situatii a mai observat, in timpul orelor sau in timpul pauzelor, daca au aparut schimbari. Poate suna invatatorul sau tine legatura cu el pe mail legat de teme, de evolutia copilului etc.

Dupa clasa a V-a si mai ales dupa a IX-a, legatura principala a parintilor cu scoala se face in principal prin diriginte, si mai putin prin ceilalti profesori. Ar fi bine, insa, ca la prima sedinta cu parintii sa participe si cativa dintre ceilalti profesori care au cel mai des ore la clasa respectiva sau ca parintii sa primeasca o prezentare – descriere a lor, eventual si cu datele lor de contact. Ceea ce nu am auzit sa se intample, din pacate…. De obicei, parintilor li se spun notele si problemele care au aparut, li se cer bani pentru fondul clasei si cam atat….“

Tipuri de parinti implicati in activitatile copiilor

Profesorul este cel care greseste mereu
Pe de o parte, sunt parintii care pun la indoiala autoritatea sau competenta pedagogilor: acestia „dau lectii” profesorului, preiau asupra lor sarcina de a fi dascali acasa, critica excesiv sau pe nedrept metodele venite din partea scolii, considera ca notele mici ale elevului sunt nedrepte, lipsa de incredere fata de institutia de invatamant este exagerata.

Profesorul are intotdeauna dreptate
Pe de alta parte, sunt cei care nu au curajul sa puna niciodata la indoiala competenta pedagogului: desi, poate, evident gresite, metodele acestuia sunt cele mai bune, elevul este mereu de vina, pedagogul nu trebuie contrazis, chiar daca nu suntem cu totul de acord, increderea fata de institutia de invatamant trece peste orice eventuala scapare a acesteia.

Pentru o relatie mai buna cu profesorii

Parintii nu trebuie sa uite faptul ca sunt primii educatori ai copiilor. Odata cu intrarea pe portile scolii, influentele formatoare asupra micilor elevi cresc si se diversifica. Psihologii avertizeaza asupra faptului ca eventualele insuccese ale acestora pot crea o rana narcisica parintilor. Din aceasta cauza ei ajung sa dea vina pe incompetenta pedagogului.

Cea mai buna reteta pentru a imbunatati raportul concurential dintre unii si ceilalti este comunicarea. Profesorii trebuie sa informeze parintii cu privire la progresele sau problemele elevilor. Este bine ca ei sa-si castige increderea aratandu-se deschisi dialogului ori de cate ori acest lucru este posibil. In acelasi timp, mama sau tata trebuie sa anunte dascalul cand vine vorba despre o sensibilitate sau o situatie speciala in care se afla copilul (este hiperactiv, foarte emotiv, bolnavicios, nu se descurca bine la o anumita materie…).

Mihaela Zaharia, psiholog: „E bine ca atat profesorul, cat si parintele sa puna interesele copilului pe primul plan, in afara orgoliilor perso­nale si a luptei legate de «cine are dreptate». O idee e ca parintele sa se intrebe «ce vreau sa invete copilul meu din mo­dul in care abordez eu relatia cu scoala sau din modul in care abordez fiecare situatie particula­ra».

Daca, prin ceea sunt tentati sa faca in relatie cu scoala, ar ingreuna intr-un fel situatia copilului (ar fi stresat la scoala, nu s-ar mai duce cu place­re, ar fi tentat ulterior sa ascunda lucruri care s-au intamplat la scoala), e bine sa caute alte va­ri­ante de relationare.” In cele din urma, cea mai buna regula, poate si singura, este: nu uitati ca elevul are nevoie de un parinte care sa veghe­ze asupra vietii lui scolare, nu de un alt profesor.

Editare de Irina-Gabriela Buda
Foto: Guliver/Getty Images