Familie
Cum se mai prezinta familia, celula de baza a societatii, in ziua de azi, cand stilul nostru de viata postmodern ne obliga la despartiri, la variante de viata pe care parintii sau bunicii nici nu si le imaginau? Sau poate ca suntem mai conservatori decat credem in optiunile noastre familiale? Cateva raspunsuri de la conf. dr. Cosima Rughinis.
Internet la discretie, jocuri pe tableta, PSP, Play Station si cate alte distrageri. Vremurile in care ne alergam pe strada sau in fata blocului parca au apus, de-a v-ati ascunselea este depasit si tot ce inseamna a face miscare in cadru semiorganizat este, parca, de domeniul trecutului. Cu atat mai mult se impune de la sine practicarea unui sport de catre cei mici, care, dupa cum vom vedea, nu are beneficii doar la nivel fizic.
Multi spun ca meseria de parinte este cea mai grea din lume, iar daca ai un copil naravas, lucrurile se complica si mai mult. Pe langa asta, in societatea noastra traditionalista, de educatie se ocupau mamele, in timp ce tatii erau responsabili cu partea financiara. Insa lucrurile se schimba, evolueaza, si tatii iau parte din ce in ce mai mult la procesul educational al celor mici. Otilia Mantelers – trainer de playful parenting – vine cu cateva repere concrete despre ce inseamna implicarea tatilor in educarea baietilor.
Relatiile se destrama, casniciile – de asemenea, iar uneori raman in urma nu doar partenerii, ci si copii. Atunci cand parintele singur isi reface viata, noul partener accepta copilul ca pe o prezenta ocazionala. De partea cealalta a baricadei, parintele ingrijitor, daca vrea sa isi refaca viata, traieste din plin atat grija acceptarii copilului de catre noul partener, cat si a partenerului de catre copil. Strategiile folosite si de unul si de celalalt fie pentru a intra in gratii, fie pentru a respinge, pot crea in casa un adevarat teren de lupta, pe care parintele este prins la mijloc.
Sistemul actual de educatie produce oameni cu probleme? Copii terorizati de scoala, obositi, sau profesori alienati. Ce e de criticat stim cu totii, dar ce e de facut? Cum sa modereze parintii si profesorii cat de cat stresul resimtit de copii? Cateva idei de la Gabriel Cicu, psihiatru si psihanalist.
Spunem ca este greu sa fii parinte, intrucat responsabilitatile care decurg din cresterea unui copil sunt nenumarate si deseori apasatoare. Cu atat mai mult, un parinte singur este in situatia de a compensa lipsa celuilalt, atat emotional si educational, cat si financiar. Cu toate greutatile si grijile cotidiene, a fi unicul ingrijitor al unui copil este o provocare careia un numar semnificativ de parinti trebuie sa ii faca fata.
Copiii sunt, mai mereu, surse de bucurie, incantare si mandrie, fiind cele mai reusite „opere“ din existenta unui individ. Mai putin cand se trantesc de pamant si tipa, cand strica si darama, cand ai impresia ca s-a dezlantuit una dintre Furiile mitologice si nu un copil. Si, in mijlocul dezastrului, reusim, printre zgomote si incercari de a-l calma, sa ne punem o aceeasi intrebare: „Oare din cauza mea e asa?“
Pentru tinerele mame, conflictele cu bonele ori viziunile diferite, traditionaliste, ale bunicilor nu reprezinta o noutate. Dar intr-o societate in care cartile de parenting abunda, iar seminariile de dezvoltare personala si optimizare a relatiei cu copilul sunt mai accesibile ca oricand, educatia moderna inca se loveste de principii traditionaliste. Te invitam ca, impreuna cu psihoterapeutul Andreea Raduta, sa luam pulsul societatii romanesti din punctul de vedere al educatiei.
Cu certitudine, calculatorul ne influenteaza comportamentul, relatiile si raportul pe care il avem cu timpul. Dar pana unde? Copiii nostri vor mai fi capabili sa rationeze si relationeze normal? Cand vor termina cu Facebook-ul, Twitter-ul si butonarea continua? Poate ca este cazul sa lansam un apel la vigilenta.




















