Familie
Incepem sa auzim femei care spun ca nu vor copii. Cred ca asistam la o revolutie tacuta, care pune sub semnul intrebarii maternitatea ca alegere cu orice pret. Miscarea prinde aripi in tarile bogate si in mediul urban de la noi…
Cu totii avem in minte ideea unei familii de vis. Imaginata diferit pentru fiecare, aceasta se dezvolta intotdeauna in jurul a patru idei-cheie: coabitare armonioasa, comunicare fluida, autoritate naturala si dezvoltare personala. In realitate, ce ne ramane de facut?
Ce inseamna autoritate justa? Ce inseamna sa pedepsesti un copil atunci cand greseste? Un copil cu limite bine trasate va fi un adult cu un ego sanatos pentru ca, dincolo de pedeapsa, se stie iubit. Practic, narcisismul nostru se naste din iubirea parentala corecta, nici sufocanta, nici prea putina.
Cum sa ne incurajam copiii, sa-i determinam sa aiba incredere in fortele proprii fara a-i transforma in mici narcisisti? Descopera arta delicata a laudelor dozate corespunzator.
Cursuri de limbi straine, preocupari culturale, calatorii… Bunicii urbani de astazi au adesea un program foarte incarcat. Pana intr-acolo, incat, cateodata, le vine chiar greu sa petreaca o zi de miercuri cu propriii lor nepoti. Egoism asumat sau dorinta legitima de a profita de libertatea lor altfel decat facand pe bonele?
In cuplurile cu copii, nefericirea parintilor care decid sa divorteze ajunge sa insemne o rupere a universului copilului. Unul dintre parinti pleaca, rutina cu care cel mic era obisnuit dispare, iar dupa un timp – mai lung sau mai scurt, locul parintelui plecat este ocupat de un nou membru al familiei.
Aud adesea ca nivelul scolar al noilor generatii a scazut, ca nu se mai face scoala ca pe vremuri, ca elevii sunt confiscati de gadget-uri care le iau atentia de la orice si ca nu mai citesc… Cat adevar incape in aceste afirmatii?
Ai vazut asta de multe ori in filme, poate la prietenele tale, iar acum acest tip de realitate te-a ajuns si pe tine. L-ai intalnit pe Mr. Right, care nu este doar iubitul perfect, ci si… tatic. Psihoterapeutul Carmen Toader iti ofera cateva sfaturi despre cum sa gestionezi o asemenea situatie.
Prieteni care nu exista sau scenarii de adormit copiii din picioare. Iata ce se intampla adesea. Trebuie sa ne ingrijoreze, sa ne amuze, sa asteptam sa treaca? Specialistii revin asupra virtutilor imaginatiei si asupra sensului ascuns al acestor fabulatii.
De multe ori, lipsa de consens din cuplu se rasfrange asupra celui mic, care va selecta mesajele primite in functie de nevoile de moment. Pentru a evita impartirea rolurilor in parinte autoritar/restrictiv si parinte permisiv, negocierea incepe intre parinti.
Uneori este o mirare continua. Intelegi psihologia umana si evolutia, intelegi felul cum oamenii invata de la alti oameni si viata pare o poezie continua al carei prim vers este copilaria.
A deveni parinte inseamna, cel mai adesea, sa-ti asumi un rol represiv. Trebuie adeseori sa pedepsesti niste copii pe care ii iubesti nespus. Insa daca regulile educatiei ar fi batute in cuie, totul ar fi simplu. Este realist sa ne imaginam parentalitatea fara rolul sau educativ?
Modul in care percepem realitatea si alegem sa raspundem la dificultatile vietii sunt determinate de ceea ce am invatat in familie, scoala, anturaj, dar si de experientele de viata pe care le-am avut pana in prezent. Uneori insa, intensitatea sau diversitatea problemelor intampinate depasesc posibilitatile noastre de a face fata sau raspunsurile noastre sunt… neobisnuite.
Am sustinut de curand un workshop cu tema relatia parinte-copil, la o scoala de renume din Bucuresti. Parintii elevilor de clasa a VI-a se declarau oarecum coplesti sau depasiti de problemele copiilor. Unul dintre ei chiar a declarat fatis: „Eu unul, recunosc ca nu sunt pregatit sa fiu parintele copilului meu. Observ sincer ca m-a depasit de mult in modul de a gandi, reactiona si chiar prin comportament”. Cam asa se prezinta realitatea, trista de altfel, a legaturilor dintre parinti si copiii. Parintii sunt oarecum depasiti de situatie, iar copiii se simt neintelesi sau invadati in propria intimitate, ori constransi de reguli sau pedepse rigide
Mic ghid de buna coabitare, conceput dupa sfaturile unui specialist in probleme legate de copilarie si adolescenta. Pentru ca furia si conflictele sa lase loc armoniei.
Cateva informatii pretioase de la Andreea Stefan, psiholog la atelierul de dezvoltare personala „Lumea lui Momo”.
Clasica, recompusa, monoparentala, amicala… Modelul traditional nu mai este o reteta a succesului. Dar dorinta de familie a ramas. Noile ei crezuri: dragoste, placere, schimb.
Suferinta unui membru al familiei mascheaza adesea o disfunctionalitate a grupului, in ansamblul lui. De unde, si necesitatea de a repera lucrurile nespuse, falsele credinte si teama de schimbare…
Copiii cu abilitati inalte sunt speciali. Si sunt mai multi decat ne inchipuim. Dar cum pot fi gasiti, testati, stimulati pe masura lor? Cateva raspunsuri de la psihologul Armand Veleanovici.
Mama, figura tutelara a fetelor si baietilor, pe care ii formeaza in moduri diferite. Despre accidentele relatiei mama-fiica, in cele ce urmeaza.
Ce se intampla? Auzim ca la scoala elevii nu mai au simtul limitei dintre ei si cel de la catedra, ca raspund cu obraznicie, nu doar parintilor si bunicilor, ci si celor care ii educa. Politetea este oare o valoare depasita? Nici vorba, doar ca este tot mai greu de imprimat copiilor care cresc intr-o societate agresiva.
Fie ca isi doresc un copil de tinere, fie ca il programeaza la o varsta mai inaintata, el completeaza rolurile pe care o femeie le indeplineste. Totodata, momentul sarcinii si cel al nasterii atrag dupa sine o serie de schimbari de ordin biologic si psihologic carora, uneori, le facem fata mai greu. De ce unele femei par mai pregatite decat altele?
Prima zi de scoala: neincredere, neintelegere, rivalitate… Nu este nimic mai delicat decat relatiile dintre parinti si profesori. Pentru binele copiilor, intelegerea reciproca este totusi indispensabila. De ce este insa atat de dificila si cum sa ajungem acolo? Aflati cateva raspunsuri.
Sa locuiesti impreuna cu parintii pana la varsta de 18 ani este un lucru firesc, pe care il traim marea majoritate. Odata cu maturizarea noastra, nevoile personale o includ si pe cea de independenta, care ne da ghes sa ne indepartam, cel putin cu spatiul locativ, de parinti.
Subiectul constelatiilor familiale sau al psihologiei transgenerationale, cum i se mai spune, ma pasioneaza de vreo cinci ani, cand am publicat pentru prima data in revista Avantaje un articol despre felul in care trecutul familiei iti poate influenta destinul. Mi s-a parut fascinant acest domeniu despre care abia incepea sa se vorbeasca in Romania, iar faptul ca sunt foarte legata de familia largita m-a determinat sa caut si alte intelesuri decat cele strict legate de relatiile de rudenie.
„Care e cea mai importanta femeie din viata ta, dragule?“ Raspunsul corect e: mama. Chiar asa, ne convine sau nu, mama unui baiat este alfa si omega. Dar ce se intampla in viata unui baiat ajuns barbat si unde o „contine“ acesta pe mama lui? Cateva lamuriri intr-o carte superba aparuta la Editura Trei, Prezenta invizibila.
De la inima stransa in ziua plecarii in tabara, la udatul patului in noul mediu, ocaziile marilor suferinte in taberele pentru copii sunt numeroase. Insa exista si noii prieteni – libertatea fara parinti, monitorii – pe care copiii ii adora. Si, la intoarcere, un copil devenit mare.
Cand intrebi pe cineva despre constelatii familiale, mai mult ca sigur a auzit, daca nu a incercat deja, si poate povesti cu un aer senzationalist, cat de miscat este, cate revelatii uluitoare a avut. Autosugestie? Introspectie dura si brutala? Ce e adevarat aici?
Camera unui copil este, deopotriva, spatiu de odihna si loc de joaca. Adesea e o veritabila provocare pentru parinti. Dar iata cum arta ancestrala a amenajarilor poate sa raspunda acestei provocari.
Multe ritualuri ne deosebesc de alte specii. Unul dintre ele – care e atat de firesc, incat poate ca am uita sa il mentionam atunci cand vine vorba de specificul uman – este gatitul.
