Familie

Furtuni hormonale, imagine de sine pusa constant sub semnul intrebarii, trecerea deloc delicata de la copilarie la maturitate, testele sociale, ce sa mai spunem de prima iubire sau prima dezamagire in dragoste. Da, viata adolescentilor este putin complicata, iar motive nesemnificative pentru adulti lor le provoaca tristeti adanci ce pot evolua catre depresie. Este vital sa ii monitorizam, sa recunoastem semnalele de alarma, si sa ii sustinem in momentele delicate.

Obrazniciile copilului cu siguranta nu sunt de tolerat, ci de corectat. Intai este important sa aflam ce emotii, probleme, nemultumiri ascund ele, iar apoi actionam in consecinta, cu intelepciune si tact. Cateva recomandari punctuale, in filmuletul de mai jos.

Despre soacre si nurori folclorul a povestit destule. Conflictele lor, sotul prins la mijloc, toate acestea sunt si subiect de bancuri, dar si de drame reale. De ce este aceasta relatie una conflictuala? Raspunsuri de la Aurora Liiceanu, care a scris de curand o carte captivanta ce analizeaza aceste raporturi.

Asemeni adultilor, si copiii acumuleaza emotii negative de-a lungul zilei, pe care le elibereaza in mod spontan. Aceasta energie negativa apare ca urmare a interactiunilor sociale, obligatiilor scolare, concursurilor sportive etc si se elibereaza prin plans (aparent fara motiv), furie, agitatie, tonalitate ridicata a vocii, uneori dificultatea de a adormi sau somn agitat.

Copiii nostri au la dispozitie doua surse principale de unde afla despre sex si sexualitate: parintii si anturajul, prietenii. Dupa cum observam, vremurile s-au schimbat, parca si timpul trece mai repede. Copiii cresc, si, pana sa ne dam seama, a venit vremea “discutiei”.

Implicatiile comparatiilor facute intre frati sunt imense. Aproape niciuna cu urmari pozitive! De aceea, iata cateva sugestii care iti pot fi de folos.

Adolescenta este una dintre perioadele in care nu doar comunicarea cu parintii devine dificila ci si cea dintre parinti. De parca nu ar fi suficient sa facem fata nevoii crescute de intimitate a adolescentului, de separare si de exprimare a propriei vointe cu cat mai diferite de cea a parintilor, cu atat mai puternice, trebuie sa ne punem si noi de acord cum vrem sa ii transmitem mesajele si cam care ar fi acestea.

Daca mamele au privilegiul de a purta o sarcina si de a crea astfel o legatura primordiala cu copilul, tatii intervin mai tarziu, cand pot fi constientizati de copil, creand totodata legaturi care pot fi mai puternice decat cele materne.

Anxietatea este o tulburare afectiva caracterizata in primul rand prin neliniste, nesiguranta, stres accentuat si care poate genera raspunsuri fizice, somatizandu-se. Cu siguranta am experimentat-o cu totii la un anumit moment sau am vazut persoane trecand prin aceasta traire. Cand insa este vorba despre copilul nostru, simtim nevoia sa intervenim si sa il ajutam sa depaseasca aceasta stare cat mai repede si bine cu putinta. Iar de aici, pot incepe greselile.

Intre dreptul de a nu fi perfecti intervine si existenta diferentelor de opinii, supararea si in consecinta certurile. Mai mici sau scandaluri in toata regula, cearta poate avea un final constructiv sau poate fi motorul unei distantari emotionale sau comunicationale. Ca adulti, gestionam situatia dupa fire si situatie. Daca in schimb evenimentele se deruleaza in prezenta copiilor, efectele asupra lor sunt mai dificil de gestionat.

Cand spunem “probleme de cuplu” ne referim la orice situatie sau eveniment care are puterea sa destabilizeze pe termen scurt sau lung echilibrul familiei. Fie ca e vorba de neintelegeri minore sau conflicte cronicizate, continuarea vietii impreuna depinde de capacitatea partenerilor de rezolvare.

Psihologia adleriana are cateva principii foarte utile pentru educarea celor mici. Care sunt acestea? Aflam de la Cindy Walton, intr-un interviu realizat de psihoterapeuta Ramona Covrig.

In primul rand trebuie sa ne gandim la o prima regula de aur: atunci cand se naste un copil, parintii trebuie sa aiba grija sa ii ofere ceea ce are el nevoie, nu ceea ce cred ei ca are nevoie sau ceea ce nu au avut ei.

O intrebare incomoda, poate si pentru ca posibilele raspunsuri sunt expresii ale dorintelor unora sau temerilor altora, sau poate adevaruri validate stiintific.

Sa-ti accepti copilul asa cum este nu inseamna ca nu trebuie sa incerci, cu intelepciune si blandete, sa-i modelezi comportamentul, prin deprinderi care il vor ajuta sa se dezvolte la adevaratul sau potential.

Cei mai multi parinti nu sunt pregatiti mental sau comportamental pentru noua relatie a copilului lor. Asteptarile lor personale s-ar putea sa nu fie confirmate si, ca urmare, sa se simta dezamagiti, inselati, manipulati.

A fi mama poate fi cel mai puternic sentiment de implinire pe care il poate simti o femeie. Dar, cum suntem in permanenta schimbare, ca indivizi, ca societate, ca educatie, maternitatea devine din ce in ce mai des o optiune. Iar daca suntem inclinati sa gasim sursa problemelor unei persoane care decide sa nu fie mama, mai bine acceptam realitatea: ca anumite femei pur si simplu nu isi doresc acest lucru.

Autism, ADHD… Cand un parinte aude asa ceva despre copilul lui aproape ca o ia razna. Nu intelegem multe din afectiunile de dezvoltare ale copiilor. De aceea, am intrebat-o pe doamna Elena Grigoras, psiholog clinician la Clinica pentru copii „Maria“, ce sunt toate acestea.

Desi majoritatea parintilor evita sa aplice pedepse copiilor, uneori, acestea apar ca necesare, ba mai mult, dictate atat de „gravitatea“ faptei, cat si de dispozitia de moment a parintelui. Inlaturarea unui comportament nepotrivit inseamna vindecarea si rezolvarea cauzei lui si, indiferent de fapta celui mic, el trebuie educat, nu disciplinat cu forta.

Ca parinte preocupat de reusita copilului tau, invata-l de mic cum sa faca fata provocarilor vietii.

Oare noile tendinte se impart intre barbati care stiu exact cate scutece pe zi foloseste cel mic, ce lapte praf sa cumpere, cum sa ii ia temperatura si cu ce cantecel adoarme si tati care stiu ca au un copil acasa si… cam atat. Sunt multe astfel de cazuri, in care copilul este mai mult responsabilitatea mamei, iar, in final, cei care au de pierdut sunt tatii si copiii.

Repere pentru parinti si tinerii aflati in perioada adolescentei.

Traim intr-o perioada in care a fi implicat in multiple activitati este un concept intens valorizat, cu diverse sensuri. Ca este vorba despre sport, arta, gestionarea casei, hobby-uri, activitati extrascolare, atat parintele cat si copilul resimt nevoia de a functiona dinamic, senzorial sau intelectual.

Fisa postului de parinte este complexa, pare inepuizabila, si presupune efort, rabdare, exercitiu, invatare, perfectionare continua si multa iubire! A descuraja pe cineva sa viseze sau sa faca ceea ce isi doreste (nu vorbim de actiuni, lucruri distructive, malefice) are nenumarate efecte nedorite.

O persoana sociabila se integreaza mai bine intr-un grup, relationeaza mai bine cu ceilalti, se adapteaza diferitelor contexte. La copii este foarte important sa dezvoltam aceasta capacitate deoarece le va facilita acomodarea la gradinita, poate chiar succesul scolar.

In fata generatiei de copii „digitali“, care a crescut cu calculatoare si tablete, parintii si profesorii sunt uneori lipsiti de putere. Cum sa le luam in seama si sa le dezvoltam noile aptitudini si cum sa le adaptam metodele de invatare?

Desi atat de stigmatizante pentru unii, divortul sau separarea intr-un cuplu capata o pondere din ce in ce mai ridicata in vremurile noastre in comparatie cu perioadele trecute. Iar lucrurile nu mai sunt chiar asa de simple daca exista si un copil…