Familie
Educatia copiilor este cea mai buna cale catre o societate mai buna. Mai multe despre educatia adecvata a celor mici ne spune Ioana Necula, Presedinte si Fondator Genesis Collegiate.
„Suna-ti mama“ este vesnicul refren pe care adolescentii nu il agreeaza. Dar cine spune ca nu poti comunica eficient cu copilul tau tocmai prin metoda pe care acesta o prefera?
Au fost situatii când copilul tău a tipat mult, a plâns excesiv sau a avut gesturi agresive? Acest comportament se numeste „tantrum“ si, de obicei, apare la copii cu vârste între unu si patru ani, dar poate apărea uneori si la copii mai mari. Iată ce se află în spatele acestor momente delicate si ce se poate face pentru a le preveni.
Un echilibru intre viata personala si cariera necesita deseori sacrificii. De multe ori ziua pare prea scurta pentru sarcinile pe care le ai de indeplinit la munca si responsabilitatile ca parinte. Pentru a nu fi epuizata si a nu te simti vinovata ca nu reusesti sa faci suficient, poti urma cinci pasi care vor reechilibra balanta intre cele doua.
Cercetarile arata ca pentru a mentine o relatie sanatoasa cu copilul tau si pentru a combate conflictele sau supararile de zi cu zi, pentru fiecare interactiune negativa, in vederea restabilirii echilibrului, sunt necesare cinci interactiuni pozitive. Daca nu mentinem raportul, apar nesupunerile, rezistentele si conflictele cu copilul, indiferent de varsta lui. Iata cateva interactiuni pozitive care te pot ajuta.
A fi parinte nu e o misiune usoara, iar atunci cand vine vorba despre sex ne trezim aruncati direct in mijlocul unui camp minat. Din fericire, lucrurile se pot simplifica prin deschidere, comunicare si informatii corecte, adaptate varstei celui mic.
Uneori, parintilor le cade cerul in cap cand vad de cine se „lipeste“ fiul sau fiica lor. Iubitul sau iubita nu invata bine, este dintr-o familie cu probleme sau, pur si simplu, nu-i place mamei sau tatalui de adolescent. Nu este o provocare simpla pentru parinti… Cateva raspunsuri de la Miruna Stanculescu, psihoterapeut cognitivist.
Daca despre mame si comportamentul matern se scriu atatea, mult mai putin se stie despre tati si comportamentul patern. Dan Ivanescu este psiholog si explica resorturile paternitatii, o relatie emotionanta la granita intre natura si cultura.
Sunt cinci etape in viata unui adult: castigarea independentei fata de parinti, intrarea in viata de cuplu, aparitia copiilor, plecarea de acasa a copiilor, batranetea. In literatura de specialitate, plecarea de acasa a copiilor – deveniti adulti – pentru a-si intemeia propria familie sau pentru a-si continua studiile reprezinta, in mod simbolic, „golirea cuibului familial“. Acest moment poate fi perceput ca un moment de criza de catre parinti. Solutii de la psihoterapeuta Alina Stepan, Mindessence.
Parinti care se plang de copii indisciplinati, care nu vor sa fie cuminti, care mint sau care nu se concentreaza la lectii… Toate acestea sunt, insa, niste comportamente-semnal din partea copiilor. Cum pot fi decodate? Pana unde e normal si de unde trebuie inceputa terapia? Cateva raspunsuri de la doua doamne psihoterapeut.
Cainii si celelalte animale de companie au un rol important in viata noastra, nu doar pentru ca ne ofera dragoste (mai mult sau mai putin) neconditionata, dar sunt si un real catalizator pentru interactiunile sociale, relationari care alunga singuratatea, depresia si care ne cresc treptat increderea in sine.
Adolescenta… Parintii se cam crispeaza atunci cand aud acest cuvant. De parca fiinta aceea simpatica, pana mai ieri copil, se transforma in ceva necunoscut, cu care nu te mai intelegi. Ce este de facut daca se rupe comunicarea dintre parinti si copiii lor adolescenti? Cateva idei de la psihoterapeuta Adriana Marton.
Ce inseamna, de fapt, agresivitatea pasiva la copii, cum se manifesta si cum o putem preveni.
Sa urmezi cursurile acasa, stand pe internet, si sa faci temele in clasa: acesta este principiul „orelor pe dos“, sistem educational inventat in 2004 de catre Salman Khan, matematician american, caruia, in 2010, Fundatia Bill Gates si Google i-au oferit banii necesari deschiderii Academiei Khan.
Ne iubim parintii si bunicii, dar cateodata grija lor exagerata ne anuleaza orice urma de rabdare. Santajul emotional devine o obisnuinta, iar cand vorbim si de carente emotionale vechi, din copilarie, deja tabloul familial capata nuante de gri. Monica Reu, trainer de comunicare nonviolenta, ne ofera cateva repere semnificative pentru o relationare sanatoasa cu cei dragi.
Parintele iubeste neconditionat, educa, ingrijeste si ii ofera siguranta copilului. Insa anumite situatii duc la o inversare de roluri, cand cel mic isi asuma, fara sa vrea, rolul de protector al adultului. O dinamica cu efecte serioase, de ambele parti.
De cate ori nu am auzit la televizor despre situatia infioratoare a copiilor lasati si abandonati de parinti la bunici, sau despre cum partenerul a plecat prin nu stiu ce colt de lume pentru a da un trai mai bun familiei, iar rezultatul a fost divortul. Iata o abordare echilibrata, mai aproape de realitate.
Psihanaliza ne ajuta sa ne impacam cu sine, sa traim mai bine si mai frumos. Desigur, efectele se simt si in relationarea cu cei din jur, in special cu cei mici.
Cristian Bucur este profesor universitar la Facultatea de Psihologie din Bucuresti. L-am intrebat despre inteligenta copiilor si despre supradotati. Iata ce ar trebui sa stie parintii care cred ca au acasa un mic geniu.
Apare o „specie“ tot mai frecventa, dar nu foarte vizibila, pentru ca nu se plange prea mult: mama singura. Cea care castiga, hraneste, alinta, educa. Dar ce gandesc ele, mamele singure, despre conditia aceasta, in care de voie, de nevoie, au nimerit?
Sunt multe de spus despre copii si parinti, despre eternul conflict dintre generatii sau despre eternele reprosuri ale copiilor ca „mama si tata nu au facut…“ Iata cateva idei consemnate de-a lungul timpului in cartea Romanii la psiholog.
Rivalitatea intre frati este un scenariu des intalnit in cadrul familiilor. „Nu vreau sa impart jucaria. E a mea!”, „O vreau eu!”. Va suna cunoscut? Tiparul competitiei intre frati se comporta ca un bulgare de zapada – el se rostogoleste pana ce este reprodus mai tarziu si la nivel organizational. Cum gestionam cele doua situatii?
Familiile sunt, de multe ori, niste cuiburi de suferinta pe termen lung. Copii pentru care parintii nu au avut vreo atentie speciala, dar care cer recunostinta, sau copii care au avut de toate si totusi au luat-o razna. Sunt foarte multe variante de a te pierde de ai tai. Iata doua dintre acestea, povestite de doua cititoare.
Vorbim despre prapastia dintre generatii, dar nu stim prea bine ce desemneaza aceasta metafora. De ce nu se inteleg copiii cu parintii lor? Cateva clarificari si rezultate, in urma unei experiente psihoterapeutice vaste, de la Virgil Ricu.
Nu de putine ori, exista disensiuni si probleme de comunicare intre membrii unei familii. Cine isi imagineaza ca o familie extinsa este un loc unde curge lapte si miere, se insala. E un sistem adesea lipsit de armonie, si multe neintelegeri vin din ceea ce fiecare crede ca e bine, ca „asa se face“.
Noile cercetari arata ca patru minute de exercitii fizice pot imbunatati comportamentul copiilor din scoala primara.
De cele mai multe ori, parintii care isi petrec timpul vorbind cu copiii lor de cinci luni sunt curiosi daca acestia isi mai amintesc ceva a doua zi. Multumita unui nou studiu, parintii bebelusilor pot sta linistiti: copii isi amintesc numai momentele fericite.
Vinovatia excesiva ii face adulti tristi, fara initiativa, usor de manipulat, care se implica in relationari ce nu le fac bine. Pentru a evita acest deznodamant este important sa ne crestem copiii fara a le dezvolta sentimentul exagerat de vinovatie. Iata cum.
Spunem mereu ca cei sapte ani de-acasa sunt baza educatiei noastre, ca ceea ce primim din familie in primii ani de viata ne formeaza ca indivizi. Insa, uneori, se intampla ca lucrurile cu care sa plecam de-acasa sa fie si unele mai putin placute – relatiile conflictuale cu familia noastra, de exemplu.
Perfectionismul este o adevarata povara pentru copii, avand in vedere faptul ca ii priveaza de bucuria jocului, a competitiei, de entuziasmul celebrarii unei victorii, chiar daca nu este vorba neaparat de locul intai, cel mai bun rezultat, ci de un rezultat bun, o realizare importanta etc.
