Familie
Femeie fiind, toata lumea se asteapta de la tine mai devreme sau mai tarziu sa procreezi. Iar tu pur si simplu nu vrei. Si esti ciudata pentru cei din jur, neimplinita si de neinteles. Iata si motive pentru care anumite femei, nu vor sa aiba un copil.
Relatia cu mama poate fi printre cele mai frumoase si benefice, dar in anumite cazuri poate fi si negativa. Ne luptam cu sentimentele pe care le avem sau le idealizam despre propria familie. Ne simtim vinovati cand relatia nu este functionala si, ca in orice relatie, sunt doi implicati. Prietenii ni-i alegem, familia nu. Si uneori, oamenii care ne-au fost dati nu se sunt foarte simpatici.
Parerea pe care o avem despre noi si increderea manifestata in fortele proprii influenteaza major toate ariile vietii. Baza stimei de sine se pune in copilarie, cand cel mic preia majoritatea convingerilor de la parinti. Astfel, apare intrebarea: cum ne comportam cu copilul nostru astfel incat sa ne asiguram ca va avea incredere in sine ca adult?
Copii, familie largita, roluri la locul de munca… Pare ca rolul de partener al celuilalt e pe locul… 5. De ce oare? Si ce e de facut pentru a regasi identitatea? Raspund Sandra Poclitaru, psihoterapeut experentialist in supervizare, si Teodora Sarbu, psiholog clinician.
Anxietatea de cele mai multe ori este invatata de copii de la unul sau ambii parinti. De aceea, corectarea acesteia la copil, poate fi dificila, cand reprezinta o problema cu care ne confruntam noi insine. Mai mult, cand cel mic este deja stresat, corectura poate parea o metoda invaziva care… pune paie pe foc.
Ne dorim sa fim parinti buni si sa ne educam copiii corect. Dar cum sa reactionam atunci cand cei mici transforma casa intr-un veritabil camp de lupta? Andreea Serpegean, psihopedagog, psihoterapeut, ne ofera cateva sfaturi pentru a gestiona corect conflictele dintre ei.
Simona Macovei este psihiatru pentru copii. ADHD, autism, tulburari diverse de dezvoltare si 1.000 de necunoscute cu care se confrunta parintii lor. Iata cateva informatii despre copii si creierasele lor sensibile.
Sanda Lepoiev este psihoterapeut, psihanalist si se ocupa, intre altele, de nevoile (foarte) speciale ale copiilor cu dizabilitati. Si de nevoile si mai mari ale parintilor lor. Ce se poate face? Ce face statul? Cateva raspunsuri.
Adu-ti aminte ca si familiile traditionale au problemele lor, iar comportamentul tau ca parinte dupa divort poate face o diferenta pentru dezvoltarea pe termen lung a copilului. Cum navighezi cu succes printr-un divort.
E bine sau nu e bine sa stea copiii toata ziua cu tableta in brate? Ce efecte are tehnica asupra creierului lor in formare? Cateva raspunsuri la intrebari actuale de la Dragos Cirneci, specialist in neurostiinta.
Cu totii ne-am jurat ca nu vom repeta greselile pe care parintii nostri le-au facut cu noi – si, la modul declarativ, ne iese. Insa, fara sa vrem, repetam acele tipare de parenting atunci cand copiii nostri ne ating rani nevindecate. Cum se intampla asta si ce avem de facut, indica Otilia Mantelers, trainer de playful parenting.
Am stat de vorba cu Manuela Plapcianu, fondator al Fundatiei Education for All, ca sa aflam de ce ideea de a oferi tablete copiilor de la tara.
De ce aleg unii o cariera din facerea de bine? Ce ii motiveaza sa lupte cu greutatile si sa vada mereu si mereu cat de grea e viata pentru altii? Pe cativa dintre membrii cei mai vechi ai HHC – Hope and Homes for Children – i-am intrebat care e beneficiul personal pe care il au din munca la aceasta fundatie si ce argumente ar avea ca sa-i convinga pe altii. Iata raspunsul.
Cum ne stresam copiii, adesea fara sa vrem? Ce gresim? Ce anume am putea face mai bine? Raspunsuri de la psihoterapeuti cu experienta.
La nivel social, zilnic strangem informatii prin indici vizuali, pe care ii analizam si pe baza carora luam apoi o decizie. Trebuie sa renuntam la ideea ca e mic/a si nu intelege! Micutii sunt capabili sa discearna ce comportament este indezirabil.
Ce iti aduci aminte sa fi fost predominat in familia ta in copilarie: rusinea sau vinovatia fata de anumite comportamente de-ale tale? Iata de ce trebuie sa reflectezi asupra acestor lucruri.
Desigur, nu prea mai putem trai fara el, fara Internet. Scriam undeva ca omul este o fiinta „infovora“, ca simte satisfactie atunci cand afla, cand are acces la informatie, ca devoreaza informatia si asta ii face bine la creier. Dar daca beneficiile accesului nelimitat la informatie vin cu riscuri, mai ales pentru copii?
Tineri sau batrani, infractori sau cetateni respectabili, manageri ocupati sau someri alcoolici, adultii din Romania de astazi poarta in ei cicatricele copilariei. Poveste unui experiment jurnalistic si uman.
Am citit o carte minunata, se numeste Povesti cu scriitoare si copii, si vorbeste despre femei-mame, femei-ganditoare, femei-profesionisti. Pe cateva dintre cele care au contribuit cu texte la acest colaj minunat de confesiuni, le-am invitat sa vorbeasca despre rolurile lor diferite de-a lungul vietii.
„Atesi“ inseamna „gand“ si, nu, nu este un cuvant parca desprins din limba elfilor din Stapanul Inelelor sau a populatiei na’vi din Avatar. „Atesi” face parte din vocabularul vimmish, o limba inventata de oamenii de stiinta pentru a descoperi felul in care invatam cel mai bine o limba straina si memoram cat mai rapid cuvintele.
Educatia copiilor este cea mai buna cale catre o societate mai buna. Mai multe despre educatia adecvata a celor mici ne spune Ioana Necula, Presedinte si Fondator Genesis Collegiate.
„Suna-ti mama“ este vesnicul refren pe care adolescentii nu il agreeaza. Dar cine spune ca nu poti comunica eficient cu copilul tau tocmai prin metoda pe care acesta o prefera?
Au fost situatii când copilul tău a tipat mult, a plâns excesiv sau a avut gesturi agresive? Acest comportament se numeste „tantrum“ si, de obicei, apare la copii cu vârste între unu si patru ani, dar poate apărea uneori si la copii mai mari. Iată ce se află în spatele acestor momente delicate si ce se poate face pentru a le preveni.
Un echilibru intre viata personala si cariera necesita deseori sacrificii. De multe ori ziua pare prea scurta pentru sarcinile pe care le ai de indeplinit la munca si responsabilitatile ca parinte. Pentru a nu fi epuizata si a nu te simti vinovata ca nu reusesti sa faci suficient, poti urma cinci pasi care vor reechilibra balanta intre cele doua.
Cercetarile arata ca pentru a mentine o relatie sanatoasa cu copilul tau si pentru a combate conflictele sau supararile de zi cu zi, pentru fiecare interactiune negativa, in vederea restabilirii echilibrului, sunt necesare cinci interactiuni pozitive. Daca nu mentinem raportul, apar nesupunerile, rezistentele si conflictele cu copilul, indiferent de varsta lui. Iata cateva interactiuni pozitive care te pot ajuta.
A fi parinte nu e o misiune usoara, iar atunci cand vine vorba despre sex ne trezim aruncati direct in mijlocul unui camp minat. Din fericire, lucrurile se pot simplifica prin deschidere, comunicare si informatii corecte, adaptate varstei celui mic.
Uneori, parintilor le cade cerul in cap cand vad de cine se „lipeste“ fiul sau fiica lor. Iubitul sau iubita nu invata bine, este dintr-o familie cu probleme sau, pur si simplu, nu-i place mamei sau tatalui de adolescent. Nu este o provocare simpla pentru parinti… Cateva raspunsuri de la Miruna Stanculescu, psihoterapeut cognitivist.
Daca despre mame si comportamentul matern se scriu atatea, mult mai putin se stie despre tati si comportamentul patern. Dan Ivanescu este psiholog si explica resorturile paternitatii, o relatie emotionanta la granita intre natura si cultura.
Sunt cinci etape in viata unui adult: castigarea independentei fata de parinti, intrarea in viata de cuplu, aparitia copiilor, plecarea de acasa a copiilor, batranetea. In literatura de specialitate, plecarea de acasa a copiilor – deveniti adulti – pentru a-si intemeia propria familie sau pentru a-si continua studiile reprezinta, in mod simbolic, „golirea cuibului familial“. Acest moment poate fi perceput ca un moment de criza de catre parinti. Solutii de la psihoterapeuta Alina Stepan, Mindessence.
Parinti care se plang de copii indisciplinati, care nu vor sa fie cuminti, care mint sau care nu se concentreaza la lectii… Toate acestea sunt, insa, niste comportamente-semnal din partea copiilor. Cum pot fi decodate? Pana unde e normal si de unde trebuie inceputa terapia? Cateva raspunsuri de la doua doamne psihoterapeut.
