Cunoaste-te
Majoritatea filmelor de epoca ne evoca femei care, la aparitia unui factor de stres, lesina dramatic si irevocabil. Daca momentul se datora rochiilor cu un corset prea strans peste cutia toracica sau daca, pur si simplu, societatea considera un astfel de gest de bon ton, este un factor ce ramane in plan secundar. Sunt femeile mai emotionale?
Pe 21 decembrie a mai fost o ocazie (ratata) de a vedea sfarsitul lumii… Profetiile apocaliptice par ca se inmultesc. Dar de ce sunt oamenii atat de atenti la ele? Dincolo de adevarul sau de falsitatea acestora, frica de sfarsit da fiori pe sira spinarii unei mase de oameni ceva mai anxiosi din fire.
Furie, trufie, patetism, frica, autoritarism, idei fixe – nimic din toate acestea nu ne este strain. Sunt mastile noastre emotionale pe care le schimbam des; unele ne sunt mai dragi, pe altele nu le suportam nici la noi, nici la cei din jur. Cum putem trai cu noi, cu ceilalti, in acest teatru emotional?
In Epistola I catre Corinteni, apostolul Pavel scrie, cu sublima violenta poetica, un manifest: „De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt…“. Inlocuieste cuvantul „dragoste“, prea personal, prea intim, prea mistic, cu valoarea mai… postmoderna a „bunavointei“, „amabilitatii“, „confortului“.

























