CItesti acum
Indicii ale unui comportament pasiv-agresiv

Indicii ale unui comportament pasiv-agresiv

Revista Psychologies

Cu totii am auzit despre comportamentul pasiv-agresiv, dar poate nu am stiut exact la ce se refera. Iata cateva dintre manifestarile pe care le poate avea o persoana pasiv-agresiva.

 

Originile comportamentului

Comportamentul pasiv-agresiv isi are originea in incapacitatea persoanei de a-si exprima furia, nemultumirea intr-un mod sanatos, direct si deschis.

Aceasta isi reprima atat de mult simtamintele, incat poate ajunge sa nici nu realizeze ca este suparata. Persoana cu un comportament pasiv-agresiv este caracterizata de o discrepanta intre ceea ce spune si ceea ce face.

Atitudinea pasiv-agresiva este o combinatie intre a fi defensiv (a te apara), cat si agresiv (a fi in ofensiva). De fapt, este vorba despre o anumita forma de exprimare a agresivitatii si anume, manifestarea in mod pasiv.

 

Intentionat sau neintentionat

Exista 2 tipuri de atitudini pasiv–agresive: una constienta si cealalta inconstienta. Indiferent de contextul relational in care se produce confruntarea, comportamentul pasiv-agresiv apare atunci cand persoana are o reactie interioara agresiva.

Atunci, fie nu si-o permite la nivel constient, adica nu-si constientizeaza agresivitatea, rezultand un comportament pasiv-agresiv inconstient, fie nu si-o permite la nivel manifest, comportamental.

In al doilea caz, constientizeaza ceea ce simte, dar nu-si da voie a pune in act, manifestand un comportament pasiv-agresiv constient.

In ambele situatii avem de-a face cu o non-integrare psihica a agresivitatii care este transmisa intr-un fel sau altul celuilalt.

Auzim deseori expresii de genul “Ma enerveaza foarte tare, dar ma abtin”- e vorba despre pasiv-agresivitate constienta. Sau: “A, nu, nu ma enervez deloc cand imi spune asta.”- pasiv-agresivitate inconstienta exprimata printr-o denegare.

De multe ori, desi persoana constientizeaza faptul ca modul de relationare nu ii aduce beneficii, persevereaza in aceasta eroare, cosmetizand agresiviatea cu o atitudine binevoitoare.

 

Ambivalenta

Personalitatea pasiv- agresiva este, de asemenea, insotita de ambivalenta. Spre exemplu, persoana doreste sa sa isi exprime sentimentele, dar ii este teama de reactia celuilalt sau de faptul ca va gandi despre el negativ, sau ca va fi judecat.

Astfel, isi reprima emotiile si gandurile, afisand o masca binevoitoare, clocotind insa, in interior, de nemultumire si frustrare.

Conform definitiei, personalitatea pasiv–agresiva se refera la un tipar de atitudini negativiste si de rezistenta pasiva la cererile de performanta adecvata, incepand precoce in perioada adulta si prezent intr-o varietate de contexte.

O astfel de persoana poate avea minim patru dintre urmatoarele caracteristici:

– se opune pasiv indeplinirii sarcinilor sociale si profesionale de rutina;

– se plange ca nu este inteleasa si apreciata de altii;

– este sumbra si certareata;

– critica si dispretuieste fara motiv autoritatea;

– isi exprima invidia si resentimentele fata de cei evident mai prosperi;

– isi exprima in mod exagerat si persistent acuzele de nesansa personala;

– alterneaza intre sfidare ostila si penitenta.

Citeste si

 

Schimbarea

Tratamentul nu este cautat intotdeana, in special din cauza faptului ca astfel de manifestari nu afecteaza indivizii in sine, ci mai degraba pe cei din jurul lor.

Potrivit studiilor, aceste comportamente isi gasesc originea in copilaria subiectilor. Figurile materne sau paterne, care nu au aratat suficienta caldura parinteasca, pot conduce la incapacitatea celor mici de a-si exprima furia fata de parinti la momentul oportun.

Astfel, ei acumuleaza aceste frustrari si, ca si adulti, vor tinde sa dezvolte astfel de comportamente pasiv-agresive.

Depresia este bineinteles des intalnita in astfel de cazuri, si este nevoie ca acesti oameni sa invete cum sa iti controleze furia si anxietatea, dar si sa exprime aceste sentimente in mod normal.

Ei trebuie sa inteleaga faptul ca cei din jurul lor (in special cei apropiati) sunt profund afectati de maniera lor de a se comporta.

Schimbarea trebuie sa vina din interior, treptat, iar membrii familiei pot sa joace rolul unor terapeuti buni, daca nu se doreste apelarea la ajutor de specialitate.

 

De Mengu Georgiana, psiholog, Cabinet individual de psihologie

[email protected]

Foto: 123rf.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top