Now Reading
Cine (si cum) mai sunt barbatii?

Cine (si cum) mai sunt barbatii?

Revista Psychologies

cuplu, relatie, sexualitate


Sa fie un sensibil sau protector si puternic? Un macho ori un intelectual? Sa puna femeia pe primul plan sau sa fie mai degraba un bun manager, un profesionist cu… cateva derogari imorale? Barbatul de azi (roman si de aiurea) este constructia femeilor (la nivel cultural) si mai ales a mamei sale, aceasta Alfa si Omega a iubirii masculine.

O cititoare se confeseaza pe [email protected]: „Nu comunica, nu vorbeste decat despre ce a facut Farul in deplasare. Daca nu ne intelegem asupra unui lucru, el prefera sa-mi spuna «iubito, ai dreptate, hai sa nu ne mai certam», dar eu simt ca nu rezolvam nimic, pentru ca nu discutam“. „Vine acasa, e toropit, nu se joaca cu cel mic, se asaza la calculator si trage o partida de Starcraft“.

„Imi place ca e un tip «de casa», gateste mai bine decat mine si se joaca cu copiii «de crapa matele», vorba lui Creanga. Numai ca, profesional, nu-si da deloc silinta sa ajunga undeva. Tot eu tin de cativa ani casa asta, dar parca am ajuns la un echilibru asa“. „Sotul meu e director financiar. Ne-a oferit absolut totul din punct de vedere financiar, mie si copiilor, dar pe chestia asta s-a simtit liber sa greseasca cearsa­ful… Nu ma mai deranjeaza.“

Iata cateva portrete ale barbatilor, facute de femei. Sunt texte primite pe mail la solici­tarea redactiei. Sunt, desigur, ceva mai multe variante. Nu lipseste tatal de familie, angrenat profesional, in­dra­gostit de sotie, fidel si cu abonament la sala de forta sau bun jucator de tenis (ce-i drept, mai rar). Sunt tot atatea portrete care, in subtext, ascund cereri feminine. Dupa zgomotoasa revendicare a feminismului, ce a daramat supre­matia masculina, femeile vor ca El sa fie sensibil, sa faca gesturi romantice, sa fie un tata bun, sa fie (foarte) bun amant si sclipitor in societate.

Nimic mai simplu si mai complicat, in ace­lasi timp. Pentru ca barbatii chestionati de noi asupra felului cum se simt fata in fata cu aceste cereri nu s-au aratat prea relaxati… O pletora de publicatii femi­nine isi invata cititoarele sa fie amante vorace, amazoane urbane inde­pen­den­te (si, asa cum ar adauga orice psiha­na­list de treaba, „castratoare“), crea­turi aseptice mirosind a „vetiver, mosc si alte esente rare“, zeite mereu tinere, chic et branchées, cu care un tip OK, de inaltime medie, nu are ce cauta… Femeile s-au transformat in ultimele decenii, rolurile sexe­lor s-au modificat. Identitatea mas­culina nu avea cum sa fie scutita.

Si ei ce vor, de fapt?

Niste chestii oarecum simple: „femeia ideala are fizic dragut, este bine facuta, dar nu e excesiv de sexy, e oarecum re­zervata si mai degraba distinsa. Psihologic, este sensibila, dulce, tandra, afectuoasa, atenta la nevoile celuilalt, sincera, inteligenta, generoasa, echilibrata, sigura pe ea, fara nimic ostentativ. (…) Atenta la dorintele lui, devotata, preocupata de el, intele­gan­du-l, facand tot ceea ce vrea el.” Pomelnicul este intocmit de Gérard Leleu, in ultima carte pe aceasta tema aparuta la Editura Trei, „Barbatul de azi explicat femeilor”. Atentie, sunt si amendamente la Constitutie: „sa nu fie prea cocheta, nici prea incapatanata, deloc dominatoare si nici infidela…”.

Destul de cinstit, am spune, intuind, dincolo de aceste cereri (nu foarte simplu de bifat de catre femei), anumite spaime. Pe teren sexual (minat, de obicei), ar vrea ca ea sa fie „emancipata, sa aiba experienta si tot atata dorinta cat are si el, sa juiseze ca el, sa reactioneze, sa-si exteriorizeze placerea, sa fie activa, inventiva, sa varieze, sa ceara ceea ce-si doreste, sa-i pese de placerea lui, sa nu aiba false pudori, ramanand, totusi, pudica”, completeaza Leleu.

Sfanta Treime a lui Oedip…

„Am crescut cu mama si sora mea”, spune Andrei O., 29 de ani. „Tata nu prea dadea pe acasa, era foarte ocupat, si, la un moment dat, a plecat cu vecina de la parter in Italia. Sigur ca il detest pentru chestia asta, dar il detest si mai mult pentru ca niciodata nu l-a interesat faptul ca are un fiu. As fi vrut sa mer­gem impreuna pe munte, la me­ciurile mele de baschet nu a ve­nit niciodata… Nu am ce sa-i reprosez mamei, doar ca m-am simtit, uneori, sufocat de universul feminin in care am crescut.”

Pages: 1 2
View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top