Transferă niște speranță!
Depresia îți consumă speranța, apoi zgârie și o ia de la capăt. Iar tu rămâi ca o cascadă mohorâtă, golită de orice brumă de vitalitate, cu sentimentul că lucrurile nu se vor mai îmbunătăți niciodată.
Antidotul depresiei este speranța. E doza de antivenin împotriva mușcăturii de șarpe. Așa că secretul este să găsești un strop de speranță, s-o ții bine și să nu lași depresia să se atingă de ea. Pentru că va încerca, în mod nerușinat, să ți-o fure, fără să-i pese de tine, disperată să-și umple burta.
Speranța vine sub multe forme, așa că ai de unde alege, dar trebuie s-o faci cu grijă; să nu fie una ce poate fi spulberată cu ușurință. Deci nu ajunge să speri că mica echipă de fotbal cu care ții va câștiga campionatul, mai ales dacă are meciuri cu echipe mari. Nu poți spera nici la chestii fantastice, deci să nu-ți imaginezi că vreun făt – frumos cu părul ca abanosul, din vremuri de mult apuse, va veni în galop pe un armăsar alb, să te salveze. Și, până la urmă, să fim serioși, știi cumva să călărești? Iar dacă speri să ți se îndeplinească fantezia, legată de sirene sau tritoni, nu te poți baza deloc pe ei !
Nimic nesigur, fragil sau nerealist nu va funcționa. Trebuie să-ți maximizezi șansele și să faci o alegere solidă. Dacă singura ta speranță este de a escalada vârful K2 în următoarea lună, dar nu ai experiență în escaladări, ți-e frică de înălțime, de munte, și de-a zbura spre țări străine, atunci depresia îți va fura, cu ușurință, această speranță.
Speranța poate părea ceva neînsemnat pentru ochiul neformat și nu ține întotdeauna de lucrurile evidente. Să mângâi o pisică ce-ți acceptă dragostea îți dă speranță; să te simți suficient de bine pentru ca, la finalul unei călătorii, să îi mulțumești șoferului de autobuz îți dă speranță; să zâmbești pe neașteptate la un videoclip pe YouTube cu panda care se dă pe tobogan îți dă speranță. Speranța poate veni de la un ,,bună dimineața” pe care-l auzi de la un străin, în drum spre muncă, sau de la zâmbetul drăguț al casierei de la magazinul unde mergi mereu. Un câine care te linge pe ureche îți dă speranță; o plantă care înflorește, deși tu ai tăiat-o, crezând că e buruiană, îți dă speranță. Poate fi vorba de tortul care nu se lasă când îl scoți din cuptor; sau care se lasă, dar îl acoperi cu frișcă și căpșuni și-l privești ca pe un triumf, căci este delicios. Speranță ai și atunci când trimiți poza cu tortul lăsat pe grupul de prieteni de pe WthatsApp, știind că te vor tachina fără milă, și asta înseamnă că te iubesc.
Eu am o listă cu lucruri la care sper, spre care mă îndrept; o listă trainică, realistă, cu lucruri ce pot fi concretizate, care mă face să mă simt bine.
Poți să te inspiri din lista mea, dacă vrei, dar cel mai bine ar fi să-ți faci una a ta. Iat-o mai jos, în forma actuală:
- Să râd copios, genul de râs din care nu te mai poți opri, când îți dau lacrimile și începi efectiv să te sufoci în timp ce râzi.
- Să zâmbesc văzând o floare frumoasă. Să mă ierți dacă sună ca o memă hipioată, dar, o lungă perioadă, niciun fel de frumusețe n-a stârnit nimic în mine și am vrut să am parte de asta din nou, așa că am trecut-o pe listă.
- Să pot sta la un film la cinematograf fără să strig la cei din public că mănâncă dulciuri ;
- Să pot pleca în concediu, să beau ceva și să mă bucur de priveliște fără să simt nevoia de a lua numaidecât un avion înapoi spre casă, de-a mă ascunde sub pătură și de-a nu mai ieși niciodată din culcușul meu.
- Să merg într-o galerie de artă și să descopăr o pictură nouă care să-mi taie răsuflarea.
- Să am măcar o zi pe săptămână în care să chicotesc și să copilăresc;
Uneori speranța vine prin căi neașteptate, ceea ce e un adevărat dar. Te rog să le notezi și pe astea. Eu o numesc lista speranțelor neașteptate și le scriu pe toate pe un carnețel sau telefon, ca să pot trece prin ele atunci când depresia caută să se hrănească cu gândurile mele negre. Lista include:
- Să vezi o fetiță îmbrăcată, fără nici o jenă, ca un hipopotam roz, mâncând un hamburger la o terasă.
- Să privești un cuplu în vârstă dansând încet pe o estradă
- Să vezi o asistentă care mângâie ușor fruntea unui pacient.
- Un bunic care le citește o poveste nepoților, interpretând vocile caraghioase ale personajelor.
- Să vezi un cățel cărând un băț de patru ori mai mare decât el, rânjind țanțoș și voios, pe lângă stăpânul lui complet rușinat.
Nu spune nimeni că momentul acela de bucurie va vindeca desigur, în mod miraculos, depresia ( deși chiar va ajuta, preț de o oră), dar dovada faptului că poți simți din nou bucurie contribuie enorm la erodarea depresiei.
Pe măsură ce trece timpul, mai adaugă lucruri pe listă, și asta îți asigură o rezervă de speranță, un scut impozant pentru respingerea depresiei.
Bibliografie:
James Withey – ,, Cum să bagi depresia în depresie ( 40 de modalități prin care să redevii stăpân pe viața ta”), Editura Pagina de Psihologie, București, 2021.
