CItesti acum
Capacitatea afectiva de a fi parinte

Capacitatea afectiva de a fi parinte

Revista Psychologies

Mama, copil


„A fi pregatit” nu este o vorba in vant si nu se refera numai la conditiile materiale: o locuinta si venituri suficiente, sigure. Conditiile de viata modeste sunt uneori compensate cu succes de hotarare si tenacitate.

Pe de alta parte, este posibil ca toate conditiile exterioare sa fie la inaltime, dar potentialii parinti sa nu se simta, inca pregatiti. Teama, indoiala, dorinta de a se mai concentra o vreme pe cariera, de a se mai distra, de a mai calatori ii fac pe unii sa amane aducerea pe lume a unui copil. Este mai bine asa decat s-o faca fara convingere si apoi sa constate ca nu au resursele afective necesare pentru a trece peste toate dificultatile pe care le presupun o sarcina, o nastere si ingrijirea unui copil din prima sa zi de nastere.

Depresia materna

Mamele pot avea uneori dificultati in a reactiona la semnalele bebelusului lor. Una dintre cele mai frecvente cauze este depresia materna. O mama incearca din rasputeri sa reactioneze la plinsul bebelusului ei. Stie ce ar trebui sa faca, dar simte ca o apasa o greutate intunecata aproape cu neputinta de definit, o ceata grea care ii slabeste motivatia si o impiedica sa se bucure de copilul ei.

Neputind sa descrie in cuvinte ceea ce simte, ea nu cere ajutor. Neobservata de ceilalti, depresia post partum a mamei persista, in detrimentul ei si al copilului.

Fara voia ei, manifesta foarte putine emotii pozitive fata de copil, nu e atenta, adesea nu reuseste sa raspunda la nevoile lui, iar cind o face, tinde sa aiba o atitudine autoritara si invaziva. La rindul lui, copilul devine mai retras, mai putin activ, se arata mai putin dornic sa invete activitati noi, adoarme mai des si isi pierde din ce in ce mai mult interesul fata de ceea ce-l inconjoara.

Frecventa si consistenta caldurii si grijii de care are nevoie acest bebelus se diminueaza. Traseele si legaturile din creierul lui, deschise la schimbare, nu sunt stimulate si nici intarite. Acest fapt este demonstrat si masurat de cresterea concentratiei de cortizon din singele lui, de ritmul cardiac accelerat si de reducerea activitatii din zona cerebrala asociata cu emotii exteriorizate cum ar fi bucuria, minia si interesul.

Daca depresia mamei este tratata sau intra in remisie inainte ca bebelusul sa implineasca sase luni, starea lui se va imbunatati in mod corespunzator. Va fi mai activ, va plinge mai putin, nivelul de cortizon se va reduce, va avea un program de somn mai bun, va cistiga mai mult in greutate, iar trairile afective si capacitatile sociale se vor imbunatatii.

Daca depresia mamei dureaza mai mult de sase luni, abilitatile cognitive ale copilului pot fi afectate; el poate manifesta perturbari de atasament fata de mama, iar mai tirziu, probleme comportamentale.

Este important ca tatii, membrii familiei, prietenii si personalul medical sa fie constienti de aceste pericole, sa aiba grija de cei doi si sa faca aranjamentele necesare pentru ca mama sa primeasca ajutorul de care are nevoie. Adeseori, tatal atenueaza partial retragerea in sine a copilului, stimulindu-l si determinindu-l sa fie activ. Alte forme de ajutor cu efecte excelente sunt meloterapia si terapia prin masaj destinate bebelusilor si mamelor.

Alte vulnerabilitati

Alte probleme legate de capacitatea de a raspunde la nevoile copiilor mici apar din cauza ca abilitatile si capacitatea emotionala a parintilor de a si creste copiii cu succes nu se mostenesc. Aceste abilitati sunt mediate, dezvoltate si organizate de creier in primii ani de viata si au la baza modul in care au fost crescuti parintii. Abilitatile necesare pentru a raspunde la nevoile copilului sunt accesibile adultilor care s-au bucurat in copilaria mica de sprijin, siguranta si grija.

Este posibil ca parintilor sa le lipseasca aceste capacitati in diferite grade. Multe lipsuri sunt minore, dar se pot amplifica exagerat in orice situatie stresanta din mediul familial sau din relatia cu copilul. Daca un parinte se infrunta cu dificultati majore, trebuie sa ceara sfatul altora si sa caute ajutor. Un prieten de incredere, un membru al familiei, un medic sau un asistent social ar putea sa-l asculte si sa-i ofere sprijin. Nu trebuie sa ne impiedicam niciodata de Sentimentul de vinovatie legat de a cere ajutor nu trebuie sa fie niciodata o piedica.

A oferi ajutor este un dar minunat care poate fi transmis mai tirziu, cu reala intelegere, unei alte persoane care se confrunta cu dificultati asemanatoare. Chiar si atunci cind abilitatile si reactiile necesare sunt imperfecte, multe dintre ele pot fi reinvatate cu succes pentru parinte si copil. Ca si in cazul depresiei, atingerea linistitoare a masajului (un exemplu simplu) poate sa-i rasplateasca pe mama si pe copilul ei tulburat si sa le modifice relatia.

La capatul cel mai ingrijorator al acestui continuum sunt parintii care pur si simplu nu pot sa reactioneze intr un mod corespunzator fata de copiii lor mici. Propria lor copilarie a fost mutilata de neglijenta, abuz sau o viata de familie haotica. Goi din punct de vedere afectiv, cu atasamente marcate de cicatrice si lipsiti de orice sentiment de placere asociat atasamentului, isi cauta starile euforice, la fel ca Ian, facind apel la droguri, alcool sau facindu si rau singuri.

Citeste si

Unii sunt pur si simplu prea tineri. Adolescentii, cu nevoi proprii nesatisfacute, nu au capacitatea de a faca fata cerintelor constante ale unui bebelus pretentios. Acesti parinti trebuie identificati si ajutati inca de la inceput. Pentru unii, acest lucru poate insemna sustinere si indrumare personala. Pentru altii, programele elaborate peste ocean au avut succes si s au dovedit rentabile. Unele cazuri necesita interventie din partea autoritatilor pentru a evalua ce se intimpla cu copiii respectivi.

Uneori, parintii cu potential de reusita deplin sunt pur si simplu coplesiti. Un copil poate sa te enerveze, trezindu se in permanenta noaptea si nereusind sa reactioneze la contactul apropiat cu mama sau cu tatal. Obositi si ingrijorati, fara ajutor din afara, parintii cad prada unui ciclu foarte negativ.

Cind se intimpla acest lucru, chiar si cei care au toate abilitatile necesare pentru a si creste copiii pot sa nu se ridice la inaltimea provocarii. Parintii singuri pot ajunge in aceeasi situatie atunci cind capacitatile lor personale si financiare sunt distruse de numeroasele dezavantaje pe care le poate aduce situatia lor.

Rezumat

  • Modul in care reactioneaza parintii fata de bebelusul sau copilul lor mic va modela in buna masura abilitatile si capacitatea cognitiva in curs de dezvoltare a acestuia. Un mediu protector ii va permite copilului sa si dezvolte atasamente stabile, stima de sine, un sentiment de apartenenta si o dorinta intensa de a invata.
  • Primele amintiri ale sugarilor construiesc abilitatile care nu necesita gindire constienta si reflecta capacitatile pe care le dobindeste copilul.
  • Fundamentul rezistentei la stres a unui individ se gaseste in grija si afectiunea pe care i le au aratat parintii in copilaria mica.

Mai multe despre debutul copilului in viata, in cartea

Bebelusi destepti, Dr. Robin Fancourt,  Editura Elena Francisc

Bebelusi destepti. Cum sa formam si sa dezvoltam inteligenta copiilor nostri

de Dr. Robin Fancourt

Editura Elena Francisc, 2007

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top