Now Reading
Cum ar trebui parintii sa gestioneze situatia

Cum ar trebui parintii sa gestioneze situatia

Am intalnit recent o situatie in care 3 baietei de gradinita erau „la concurenta” pentru o fetita din grupa lor („Noi trei ne batem pe ea!”). Toti copiii au 5 ani. Fetitei la inceput i-a placut de un baiat, apoi si-a schimbat parerea si a trecut la un altul dintre ei… Si acum „iubitii” ei sunt baiatul „celalalt” si Michael Jackson! Mama fetitei este foarte anxioasa pentru ca cei doi copii (ea plus „celalalt”) se imbratiseaza si se pupa (pe obraz, ca pe gura … caah! numai pe manuta si apoi punem degetelele pe gurita). Copilul se simte in centrul atentiei cand mama comenteaza (negativ si inclusiv in situatii sociale) despre „apucaturi” – si nici gand sa se opreasca. Parintii baiatului „respins” comenteaza fata de fetita: „Ana [nume fictiv], nu ne mai place de tine, ce e toata povestea asta ca acuma iti place de …?” Banuiesc ca baiatul lor nu se simte mai consolat din cauza ca fetita este „sanctionata moral” in acest mod.

In cazul descris de mine, cum ar trebui parintii sa gestioneze situatia (inclusiv fata de copilul-pereche si cuplul de „cuscri”), ce ar trebui ei sa realizeze si cum ar trebui ei sa actioneze astfel incat copilul sa isi creeze o viziune echilibrata si conforma cu varsta? Care este, pana la urma, viziunea echilibrata si conforma cu varsta?

Apoi, as dori un articol in Psychologies despre tema descoperirii iubirii – si sexualitatii – de catre copii: – Incepand de cand, cat de mult si cum trebuie comunicat in educatia sexuala/de relationare cu sexul opus la varste foarte fragede, – Cum sa ii ajutam sa treaca peste „dezamagirile in amor” la 5 ani (pentru ca e clar ca vor dori sa ii imite pe mami si pe tati si este posibil sa intre in „relatii” copilaresti – fenomen de alfel nu tocmai nou, dar poate cu manifestari mai … tandre acum, in epoca in care sexul vinde la TV si desenele animate sunt asa cum sunt… Sau nu?), – Si orice alte subiecte de interes pe aceasta tema (de ex.: Cum reactionam daca descoperim ca doi copii se examineaza reciproc ca sa isi dea seama cum sunt alcatuiti fiecare, se joaca goi de la brau in jos, la aceasta varsta?… Nu e ceva chiar atat de iesit din comun sau foarte nou, iar in general, reactia este de culpabilizare a unuia dintre copii sau a amandurora. Cum facem sa impunem limitele – pentru ca trebuie impuse – la un mod care sa nu il timoreze pe copil?).

Intrebare pusa de: Iulia, 26

Raspunsul psihologului:

O sa incep prin a spune ca subiectul sexualitatii copiilor a fost dintotdeauna un subiect spinos, mai ales din cauza faptului ca descoperirile in acest domeniu tind sa contrazica valorile transmise cultural. Oamenilor le place sa creada ca un copil e inocent si pur fiindca in ei exista macar urme ale interdictiilor pe care si le-au insusit in copilarie prin educatie. Altfel spus o mica particica din ei inca mai considera sexualitatea cu tot ce tine de ea (inclusiv diferentele intre sexe) ca fiind rusinoasa, misterioasa, interzisa. Exista si anumite motive care tin de structura interna a psihicului lor, dar ar fi prea multe de spus.

Sexualitatea copiilor nu inseamna pentru un copil acelasi lucru ca pentru un adult. Ei sunt la fel de curiosi sa-si cunoasca organele sexuale ca si alte parti ale corpului lor, de pilda mainile, degetele, picioarele. De asemenea, curiozitatea lor in ce priveste diferentele dintre sexe sau cum apar pe lume copiii este la fel de fireasca precum dorinta de a sti de unde vine ploaia sau de ce ninge doar iarna.

Cele mai importante persoane din viata lor, mama si tata, le sunt modele. Primele relatii ale copiilor sunt cu mama si cu tatal lor. Copiii observa relatia dintre parinti si deseori o imita in jocurile lor de-a mama si de-a tata. Ei mai remarca si felul in care se poarta o femeie sau un barbat, atitudinea pe care ceilalti o au fata de persoanele de sex opus si toate aceste lucruri joaca un rol foarte important in formarea identitatii lor de gen (cat de bine se simt in pielea lor ca fetita, femeie, respectiv baietel, barbat) si a relatiilor ulterioare, in dezvoltarea lor psiho-sexuala.

De aceea, modul parintilor de a reactiona cand surprind vreun comportament sexual al copilului lor are o importanta uriasa in formarea lui ca fiinta sexuala. Sfatul meu este sa va ganditi bine inainte de a face sau a spune ceva. Puteti sa-i provocati rusine copilului dvs sau puteti sa-i transmiteti o atitudine santoasa fata de acest subiect. Mai mult, unii copii au tendinta sa repete comportamentele interzise de adulti (ca in exemplul dvs).

Nu-i bine sa descurajati curiozitatea copilului dvs. In general copiii oricum isi impun singuri limite cand sunt mai maricei (de pilda cei doi copii din exemplu nu se saruta pe gura), la fel cum au invatat sa nu se arunce intr-o prapastie. Incercati sa discutati dvs cu ei cand simtiti ca sunt pregatiti sa afle despre diferentele intre sexe sau despre cum apar pe lume copiii. Inca de la 3 ani un copil devine interesat de acestea.

See Also

Exista carti care va pot ajuta sa le explicati cum stau lucrurile daca nu stiti ce sa le spuneti sau daca subiectul vi se pare cam stanjenitor. Ganditi-va cat de minunat ar fi sa stiti ca fiul sau fiica dvs are incredere sa poata discuta orice cu dvs, sa-i fiti prieten/a. Insusi faptul ca un copil se simte suficient de liber sa se poarte cum ii vine in fata dvs (inclusiv masturbare sau jocuri sexuale cu alti copii) este o dovada de incredere acordata dvs. Incercati sa nu-l dezamagiti.

Referitor la exemplul dvs concret, eu sunt de parere ca de obicei parintii nu ar trebui sa intervina in jocul copiilor sau in relatiile dintre ei. Sa-i consoleze daca se supara sau daca sufera, da, sa fie disponibili pentru ei daca au nevoie, iarasi da, dar altfel jocul intre copii este un spatiu in care ei se exprima liber, capata experiente noi foarte importante pentru ei, isi dezvolta imaginatia si creativitatea si, mai concret, invata sa se descurce singuri cu cei de aceeasi varsta. Ceea ce mai remarc eu din exemplul dat este ca fetita e „sanctionata moral” (in primul rand de mama ei) pentru ceea ce face, pe cand baietii nu.

As mai adauga ca jocurile sexuale (de-a mama si tata, de-a doctorul) sunt normale daca se intampla intre copii de aceeasi varsta, dar ar trebui sa va ingrijoreze daca copilul dvs este fortat sa participe. Si masturbarea este normala, dar daca isi petrece prea mult timp cu asa ceva sau daca o face constant in public, acestea reprezinta indicii ale faptului ca este anxios, ceva il tulbura, si ar fi recomandabil sa incercati sa aflati motivul.

P.S. / din partea web edotorului: Am transmis propunerea redactorului-sef al revistei „Psychologies” si poate, in viitorul apropiat tema va fi abordata intr-un articol. Pe o tema invecinata, dar privind varste mai inaintate, am publicat recent articolul „Cand adolescentii descopera pornografia”.

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top