Avem nevoie de reguli de comunicare

In Romania femeile au cam uitat de relatia cu ele insele…
Da, pentru ca se aflau in plina nevoie de supravietuire, uitau sa fie femei. Cred ca multimea de divor­turi, pe de o parte, explica faptul ca femeile incep sa se respecte. Fideli­tatea e bidirectionala: „Trebuie sa iti fiu tie fidel, dar si mie in­sumi”. Si fidel relatiei. 80% din pacientele de psihanaliza sunt femei, ceea ce inseamna ca ele au curajul de a face un efort de imbunatatire interioara. Si in viata mea personala, femeile au fost cele care m-au facut sa evoluez, sa de­pasesc nelinistile si nesiguranta mea. Apoi a fost randul meu, la 35 de ani, sa fac un efort de imbu­na­ta­ti­re interioara, comunicand. Eu sper ca intr-o zi vom invata comunicarea la scoala ca o materie separata.

Care sa mai fie valorile de azi?
Altele decat cele din trecut, asta e sigur. Trebuie sa renuntam la an­ge­lism, trebuie sa intelegem ca no­ile valori sunt dure. Una din ele es­te transgresarea valorilor! De exem­­­­­­­­­plu, daca sunteti prima din cla­­sa si eu copiez dupa dvs. la examen, eu sunt eroul. Depasirea valorilor este valabila si in lumea politica. Dar toate astea pot fi oprite prin comunicare. Astazi, toata lu­mea stie despre nevoia de me­di­ca­men­te, de Omega 3, de Viagra etc. Dar daca intrebati pe cineva: „Va cunoasteti nevoile re­la­tio­nale?” Ta­ce­re… „Sa fiu iubit”, vor spune, ca si cum a­sta le acopera pe toate. Cand nevoile despre care am vorbit nu sunt respectate, apare ca si efect violenta.

Cine este Jaques Salomé? Este teoretician al comunicarii, autor a peste 50 de carti traduse in 25 de limbi Este initiatorul metodei E.S.P.E.R.E. prin care autorul, prin concepte simple si la îndemana, prin reguli de igiena relationala, ne propune un stil de viata coerent si viu. Este tatal a cinci copii, despre care spune ca l-au invatat „alfabetul comunicarii”. In 2004 e laureat al Ordinului National de Merit în grad de O­fi­ter (Franta) pentru contri­bu­tia sa la dezvoltarea unei comuni­cari relationale nonviolente în scoala si în familie.

Daca m-as asculta m-as intelege Curtea Veche Publishing, 2007. Cartea este un set de reguli prezentate simplu si accesibil, cu privire la cele mai potrivite formule de comunicare interumana.

Cum putem educa generatiile viitoare sa si le cunoasca?
Astazi noi raspundem dorintelor copiilor nostri, si nu nevoilor lor. Ei vor Pokemon si le dam. Dar ei au nevoie de reguli. Copiii sunt co­ple­siti pe planul dorintei si frustrati pe planul nevoilor. Daca raspundem in exces dorintelor copiilor facem, paradoxal, niste frustrati din ei in planul nevoilor. Daca fiul meu are nevoie de bani de buzunar si ii dau fara socoteala, va cere mai mult. Apoi tot mai mult. E un cerc vicios al dorin­telor. Dar nevoile nu sunt implinite.

In Romania sunt copii ai caror parinti au plecat la munca in strainatate. Cum vor evolua?
Vor fi copii frustrati si apoi adulti vi­olenti si revendicatori. De ce? Pen­­­­­­­­­­­­­tru ca parintele e absent. Deci nu mai sunt implinite functiile pa­ren­­­­­tale: autoritate, sustinere. Bu­ni­­­­­cii pot fi indulgenti, ei vor im­plini, con­­­­­­­­­­­­­­­­­form mijloacelor, dorintele co­pi­lului, nu functiile parentale. As­tazi functia autoritatii nu este in­de­pli­nita. Copiii, se spune, trebuie sa aiba toate do­rintele indeplinite. Ar tre­bu­i sa fie invers. „Eu, ca pa­rin­te, nu sunt aici pentru a raspunde nu­mai do­rin­telor tale, ci in mod spe­­ci­al ne­­­­­­voilor tale.” Este o dis­tin­ctie im­por­­tanta ce trebuie fa­cu­ta de fie­care parinte.

Trebuie sa fim atenti la cuvinte…
Exact. E aproape o chestiune de lingvistica. Daca doi parinti divor­teaza si mama ii spune copilului: „Ta­­tal tau ma paraseste” e gresit. Mai bine: „Sotul ma paraseste”, pen­­­tru a nu bulversa copilul. Re­pet, nu e usor sa comunici, comu­ni­carea ar trebui invatata la scoala pentru a evita mai tarziu violenta.

A consemnat Iuliana Alexa
Foto: Dan Borzan.