FIV între speranță și anxietate: ce simt cuplurile care luptă cu infertilitatea

Întotdeauna, infertilitatea a fost percepută de cupluri și ca o problemă psihologică, nu doar ca o problemă medicală. Trăirile de vinovăție, sentimentul de neputință și durerea lipsei unui copil s-au împletit mereu cu suferințe emoționale profunde – un amestec complex de trăiri care continuă să influențeze și astăzi viața multor cupluri.

Secolul trecut a adus o schimbare fundamentală, respectiv revoluția contraceptivă, care a permis cuplurilor să controleze momentul concepției fără a renunța la intimitate. Această libertate a venit, însă, cu provocări psihologice și sociale noi, inclusiv presiunea alegerii și anxietatea legată de fertilitate.

O altă schimbare majoră a fost dezvoltarea medicinei reproductive și apariția tehnologiilor de reproducere asistată (ART). Acestea au reconfigurat complet raportul dintre infertilitate și fertilitate.

În ziua de azi, fertilitatea continuă să fie asociată cu imaginea de sine, cu rolul social și identitatea de gen – mai ales în cazul femeilor. De aceea, în multe cazuri, motivația pentru tratament nu este doar dorința de a avea un copil, ci și nevoia profundă a unei femei de a-și recăpăta sentimentul de normalitate – de a fi capabilă să conceapă.

Pentru medici, succesul tratamentului înseamnă nașterea unui copil sănătos, indiferent de mijloace. Din punct de vedere clinic, metodele de reproducere asistată sunt eficiente pentru că oferă un rezultat concret: copilul. Însă, din perspectiva cuplurilor, lucrurile sunt adesea mai nuanțate. Multe persoane nu își doresc doar un copil, ci un copil conceput natural, cu propriul material genetic, fără donatori, fără mamă surogat. În aceste situații, apare un conflict dureros între ceea ce oferă medicina și ceea ce simte și își dorește pacienta.

Mai mult decât atât, folosirea tehnologiilor de reproducere asistată aduce cu sine provocări fizice și, mai ales, o încărcătură emoțională profundă. Studiile și practica psihologică arată că nu toate pacientele sunt pregătite emoțional pentru maternitate după o perioadă lungă de infertilitate. Trecerea bruscă de la lipsa speranței la reușita tratamentului poate genera dificultăți de adaptare, anxietate și incertitudine.

Așadar, infertilitatea nu înseamnă doar imposibilitatea de a concepe, ci deschide o realitate emoțională complexă, în care dorința de a deveni părinți se împletește cu nevoia de acceptare, identitate și sens. În această călătorie, sprijinul psihologic este la fel de important ca intervențiile medicale – precum procedura FIV – pentru ca procesul de concepție să fie nu doar posibil, ci și trăit cu încredere și echilibru.

Dorința de a avea un copil este profundă, firească și, uneori, greu de împlinit. Atunci când concepția nu se întâmplă natural, știința și medicina oferă o soluție reală și anume FIV.

Fertilizarea in vitro este o procedură prin care ovulul este fecundat în afara corpului, iar apoi embrionul este transferat în uter, dând naștere unei sarcini. FIV nu este doar o intervenție medicală, este o șansă de a concepe. Este speranța recâștigată pentru mii de cupluri care, în ciuda eforturilor și a așteptării, nu au reușit să devină părinți pe cale naturală.

Primul copil născut prin această metodă a venit pe lume în anul 1978. De atunci, milioane de copii s-au născut prin FIV în întreaga lume, iar poveștile familiilor lor continuă să inspire și să dea curaj altora.

Fertilizarea in vitro este în prezent cea mai eficientă metodă de tratament pentru infertilitate, recomandată cuplurilor care, în ciuda eforturilor și a tratamentelor mai simple, nu au reușit să obțină o sarcină. De asemenea, procedura este indicată:

• Femeilor cu vârsta sub 35 de ani, care nu au reușit să obțină o sarcină după aproximativ doi ani de încercări regulate
• Femeilor cu vârsta între 35 și 38 de ani, după un an de încercări fără rezultate
• Femeilor cu vârsta peste 38 de ani.

În opinia specialiștilor, aceste repere sunt doar orientative. Fiecare caz este unic, iar decizia privind începerea procedurii FIV se ia întotdeauna în urma unei evaluări medicale personalizate; medicii de specialitate de la clinicile de fertilitate și ginecologie – precum Embryos – iau în considerare istoricul medical, vârsta, rezerva ovariană și alți factori relevanți.

Există anumite condiții medicale în care fertilizarea in vitro (FIV) oferă o șansă reală de succes acolo unde alte metode nu mai sunt eficiente: forme avansate de endometrioză, absența sau deteriorarea gravă a trompelor uterine, probleme severe ale spermei.