Now Reading
Visele și latura lor terapeutică

Visele și latura lor terapeutică

Ana Maria Ştefănescu

„În ceea ce mă priveşte, visele fac parte din natură, care nu are nicio intenţie să înşele, ci exprimă ceva pe măsura posibilităţilor sale.” – Carl Gustav Jung

Încă din zorii dezvoltării umanității, omul s-a definit că ființă visătoare, în accepțiunea mai largă a termenului: visătorul care creează, visătorul care imaginează, visătorul care inițiază, visătorul ca și creator de mitologii. Deloc întâmplător, „visum” (lat.) are ca sinonime cuvintele „viziune” sau „imagine” și rădăcina comună cu „a vedea”.

A visa, a „vedea” este premergător acțiunii, la nivel micro dacă vorbim de individ și la nivel macro dacă vorbim despre mitologii, deci despre o anumită organizare a psihicului „colectiv” al unei comunități, culturi sau civilizații.

Suntem mai mult decât experiența noastră personală

Miturile, ca și visele, reflectă conștiincios dezvoltarea psihică sau conținuturile psihicului la un anumit moment dat. Ne interesează mitologia unei civilizații în aceeași măsură în care ne interesează „mitologia personală” a unui individ și comportamentele derivate de aici, atitudinea cu care abordează viața în general și dinamicile subtile care-i colorează modul de relaționare. O mitologie personală (sau colectivă!) poate fi una care „împuterniceşte” sau una care sabotează.

Psihologul elvețian Carl Gustav Jung a fost primul care a vorbit despre „transpersonal” (utilizat prima dată de către el în 1916) ca modalitate de a denumi experiențe care provin de dincolo de personal, de materialul biografic sau istoria personală ale individului. Printre fondatorii „oficiali” ai psihologiei transpersonale se numără Abraham Maslow, Viktor Frankl, Stanislav Grof, iar psihologia transpersonală ia în considerare întreg spectrul experiențelor umane, incluzând psihopatologia, existențialismul și nivelurile spirituale.

Iarăși, deloc întâmplător, noua paradigmă și-a făcut apariția și în alte științe, în domenii conexe transpersonalului (Albert Einstein și teoria relativității, Max Planck  și teoria cuantică, Stanislav Grof și matricile perinatale, noțiunea de „câmp”). Însăși această sincronicitate (termen introdus tot de Jung) este de natură transpersonală – sau mai bine zis ține de domeniul transpersonal.

„Vindecătorul interior” ne vorbește în vise

Odată cu Jung, visele încep să reprezinte canalul de comunicare dintre conștient și subconștient, iar simbolurile din vise pot vorbi despre dezvoltarea ulterioară a individului. Tot Jung vorbește despre inconștientul colectiv la care putem avea acces în timpul viselor și despre sistemul structurii arhetipale a omului. Psihiatrul Stanislav Grof vorbește foarte mult despre „vindecătorul interior” – un fel de instanţă interioară, înţeleaptă, care ştie ce avem nevoie pentru a ne vindeca (la orice nivel) şi care se poate activa inclusiv în timp ce visăm.

De foarte multe ori, corpul ne vorbește în vise. Visele ne oferă imagini proaspete cu care putem lucra. Ne ajută să ne recăpătăm energia pierdută. Ne ajută să ne schimbăm imaginea mentală pe care o avem despre noi înșine. Visele ne furnizează imagini de vindecare pe care corpul le crede – pentru că ne aparțin. Visele revelează cauzele mai subtile ale bolilor. Ele vorbesc despre posibile simptome înainte să se manifeste.

Cum se poate lucra cu un vis?

Cel mai sănătos mod de a aborda un vis (şi cel mai non-invaziv) este de a lăsa deoparte interpretarea – cea care de prea multe ori ne duce către experimentarea realității la mâna a două, pentru că nu face decât să opereze cu tipare mentale pre-existente – și de a ne apropia de energia visului în sine. Este o formă prin care cel care vine în terapie, de exemplu, este încurajat să răspundă în mod adecvat la ceea ce apare: visul-așa-cum-este-el se poate transforma în viața-așa-cum-este-ea. Se poate opera cu resursele sau obstacolele care apar în vis, se poate dialoga sau se poate experimenta „punctul de vedere” al oricărui element din vis, fie el însuflețit sau neînsuflețit.

Sunt câteva întrebări importante care ne pot ajuta să clarificam mesajul unui vis:

  • Care a fost sentimentul la trezire?
  • Ce anume din vis seamănă cu realitatea vieţii noastre?
  • Ce anume din vis s-ar putea întâmpla în viitor?
  • Care este de fapt „focusul” atenţiei? Ce parte a visului ne intrigă cel mai mult – sau despre ce vrem să aflăm mai multe răspunsuri?
  • Care este un „action plan”, ceva ce putem face, concret, în realitatea diurnă, pentru a onora mesajul visului?

Așadar, despre ce vorbim atunci când ne referim la „a lucra” cu un vis, în felul acesta?

  • Despre a aduce energie și ghidare din lumea visului și despre a considera visul, uneori, o realitate în sine, sau un loc în sine care poate fi „revizitat”, cu ajutorul unei meditații ghidate în urma căreia cel care explorează capătă noi înțelegeri și insight-uri – și mai ales, material cu care se poate lucra în cadrul terapiei.
  • Despre visare lucidă – sau vise lucide, metodă prin care învățăm să devenim conștienți în timpul visului. Conștiența în vis și conștiența în realitatea diurnă se influențează reciproc.
  • Despre a privi visele că fiind mai degrabă mesaje și instrumente practice care pot aduce enorm de multă creativitate, spontaneitate, flexibilitate și „gândire laterală” – unelte de folosit în prezent și viitor, și nu doar imagini care vorbesc despre trecut sau despre probleme.

De fapt, această abordare îi înlesnește celui care vine în terapie – sau celui care, pur şi simplu, vrea să înveţe să îşi înţeleagă mai bine visele – dezidentificarea de „problemă” și adoptarea unei perspective proaspete asupra sieși și asupra lumii. Reconectează visătorul cu emoțiile și îl învață să lase deoparte analiza uneori sterilă. Oferă metode prin care trecutul poate fi privit într-o lumina nouă – și implicit, prezentul și viitorul.

See Also

Şi, cel mai important – oferă instrumente prin care visătorul este „împuternicit” întru a avea încredere într-un dicţionar propriu de simboluri, de pildă, şi nu în reţete oferite de-a gata.

Ce putem face într-o primă fază, pentru a ne înţelege mai bine visele?

Cel mai important lucru pe care îl putem face imediat este să începem un jurnal de vise. Cum?

Scriind orice detaliu, oricât de mic, rămas în urma unui vis: o culoare, o emoţie, o imagine, un sunet. Orice amănunt este important şi reprezintă un punct de pornire.

Un alt lucru foarte uşor de făcut este să ne setăm o intenţie specifică de „visare” în fiecare seara, înainte de a adormi. E vreo situaţie concretă din viaţa noastră în legătură cu care avem nevoie de ghidare? Ceva din trecut de înţeles? O întrebare legată de vreo relaţie semnificativă? Visele ne vor ajuta să clarificăm orice astfel de întrebări – cu condiţia să facem din asta un exerciţiu conştiincios.

Odată începute aceste practici, visele vor deveni din ce în ce mai limpezi, din ce în ce mai dese, din ce în ce mai semnificative şi mai „insistente”, atunci cand e cazul 🙂

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top