Nu stiu exact cand s-a intamplat, cum ne-am apropiat, dar viata ne-a daruit cel mai frumos cadou:prietenia! Se spune ca prietenia inseamna un suflet in doua trupuri! Cred ca asta se intampla cu noi doua. Si eu,si ea, avem un singur suflet (sau, poate doua, perechi), desi avem alte trupuri. ANI e prietena mea. Ea e cea care m-a prins, intr-o zi, de mana si mi-a atins inima! Mereu se mira cum eu, un om cu o anumita pregatire, pot fi prietena cu ea, o persoana simpla, modesta, fara o educatie speciala! I-am spus, de nenumarate ori, ca sufletul prieteniei noastre este egalitatea, iar relatia noastra se bazeaza pe incredere si respect reciproc. A avut o viata grea, cu traume majore, care i-au marcat existenta, rasfrangandu-se, mai tarziu, in comportamentul ei vulcanic. Dar si-a pastrat inima calda, sufletul transparent si luminos, si vorba dulce, moldoveneasca, de romanca adevarata! E frumoasa si la propriu (ca toate romancele) si la figurat, e pasionala, e vulnanica, e ca o cascada de munte limpede si galagioasa, dar e dulce si buna, iar in mintea mea cred ca ANI reprezinta armonia omenescului cu divinul! Vreau sa-i spun ca o iubesc, ca o respect, ca este si va fi mereu, in inima mea, in aceasta viata si dincolo de ea! Iar acum, cand spiritul Craciunului ne invaluie, vreau sa-i urez, un buchet de ganduri alese, si stima, si pretuirea, si intreaga recunostiinta in aceste zile de sfarsit si de inceput de an, si-n fiecare zi, care este, mereu, un inceput si un sfarsit!
>
