Pot parea din povestile fantastice sau din secolul al 19-lea… ar trebui sa am un complex (desi cred ca -l am ) ca la 41 de ani sunt virgina? Mereu am considerat ca dincolo de instictul animalic poate fi iubire adevarata. Ca atunci cand voi gasi un barbat asa cum mi-l doresc, voi fi cu totul a lui. Cand aveam 16 ani am avut iubit un coleg de liceu care a murit intr-un accident stupid si atunci am crezut multa vreme ca acela a fost sortitul. Apoi am inrat la facultate si am crezut ca voi gasi marea iubire... Nu a fost sa fie asa. Aproape de terminarea facultatii am cunoscut pe cineva dar l-am trimis la plimbare pentru ca s-a cam grabit cu propunerile indecente... De curand am cunoscut iarasi un om asa cum mi-as dori, dar el nu mai vrea sa se lege de nimeni pentru ca a fost casatorit de doua ori, are un copil si pur si simplu nu mai vrea ...Desi comuniunea sufleteasca pare a fi perfecta...Trebuie sa-mi fac un complex din virginitatea mea daca ar fi posibil sa gasesc un suflet pereche? Pentru ca nu am vrut sa fac compromisuri cu fiinta mea asa le e dat unora sa fie neimpliniti?
>
