Modalitate elementara a reactivitatii afective; emotie primara caracterizata prin mare intensitate, expansivitate, durata redusa, dezvoltare unipolara si exprimare nemijlocita in comportament.
P. Janet interpreteaza afectul ca o regresiune la conduite inferioare si tocmai aceasta reduce posibilitatile controlului si reglajului constient. In contextul afectului sint implicate dispozitii instinctive. Totusi starile de afect reproduc si modele sociale fara a se conforma insa unei organizari rationale.
De exemplu: furia si abandonul de sine, agresivitate oarba si starea de groaza, accesele nestapinite de ris sau plins etc.
Intrucit in stare de afect intervine o ingustare a cimpului de constiinta si chiar subordonarea acesteia tendintei afective, in legislatie se are in vedere daca infractiunea a fost comisa in stare de afect. In psihologia moderna se formuleaza recomandari de prevenire sau inlaturare a efectelor negative ale afectului, prin aminarea si comutarea reactiilor, efectuarea de miscari menite sa reduca incordarea, trecerea la analiza detaliata a situatiei etc.
