„Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci cand sunt pe scena, intorc paginile in minte!" Acesta era, in esenta, raspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci cand Bernard Pivot l-a intrebat cum isi invata textele pentru teatru.
„Eu sunt un vizual! Fotografiez textul, iar atunci cand sunt pe scena, intorc paginile in minte!" Acesta era, in esenta, raspunsul marelui actor Philippe Noiret atunci cand Bernard Pivot l-a intrebat cum isi invata textele pentru teatru.
Intr-adevar, daca ar fi sa ne incredem in conceptia populara, memoriile noastre sunt senzoriale. Cineva este vizual pentru ca are impresia ca vede paginile in minte, altcineva este auditiv pentru ca aude o voce care-i sopteste inauntrul sau, un altul este olfactiv etc. Aceasta credinta, uneori modificata putin de pedagogi, in lumina dezvoltarilor stiintifice, este o ramasita a teoriei memoriilor partiale de la sfarsitul secolului al XIX-lea, sustinuta in special de neurologul Charcot. Potrivit acestei teorii, ar exista o memorie asociata simturilor noastre, astfel incat ar exista o memorie vizuala, una auditiva, una olfactiva etc. Fireste, se considera ca muzicienii sunt auditivi, uitandu-se ca Beethoven a inceput sa surzeasca inca de atunci cand a compus Simfonia a IV-a, iar sahistii se credea ca sunt vizuali.
Inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, Alfred Binet, pionierul psihologiei experimentale in Franta, arata ca jucatorii de sah isi recapatau capacitatile obisnuite de indata ce era vorba despre memorarea unor obiecte uzuale. Mai recent, alti cercetatori au demonstrat intr-un mod inca si mai precis ca memoria extraordinara a marilor jucatori este legata de un fenomenal. antrenament.
Intr-o serie de experimente, sahistii sunt selectati in functie de clasamentul lor in Federatia Americana de sah. Performanta memoriei in functie de dispunerea strategica sau la intamplare a pieselor de sah (adaptare dupa Frey si Adesman, 1976). Pentru piesele asezate la intamplare, expertii, campioni in cadrul Federatiei, nu inregistreaza rezultate superioare jucatorilor medii sau chiar incepatorilor, atunci cand memoreaza un esichier (timp de opt secunde). In schimb, performantele de la mijlocul partidei depind de experienta jucatorului.
Totusi, campionii inregistreaza intr-adevar o performanta exceptionala atunci cand pot vedea fiecare mutare a pieselor. Astfel, cand prezentam cele 22 de mutari de la inceputul partidelor dintr-un turneu si intrebam care a fost ultima pozitie a pieselor (prezentata totusi doar pentru doua secunde), profesionistii isi amintesc, in medie, aproximativ 20 de pozitii ale pieselor, adica 80% din esichier, in timp ce novicii nu-si aduc aminte pozitia reala decat pentru 10% din acesta.
Concluzie
Studiile de laborator au aratat ca exista o memorie vizuala, dar aceasta are doua caracteristici care i-au determinat pe cercetatori sa nu accepte calificarea ei drept „fotografica", ci mai curand memorie iconica (sau memorie senzoriala vizuala). Prima caracteristica a acestui tip de memorie este efemeritatea ei; calcule mai precise arata ca aceasta memorie senzoriala vizuala dureaza in jur de un sfert de secunda. Pe de alta parte, caracteristicile vederii noastre (foveea, vezi infra, perceptia vizuala) fac astfel incat ceea ce este vazut cu o buna acuitate sa nu contina decat patru sau cinci litere. Asadar, e imposibil sa tii minte o pagina intreaga dintr-un text oarecare!
Cu toate acestea, avem destul de clar impresia ca vedem aceasta pagina. De fapt, detinem un alt tip de memorie, cea in imagini, care stocheaza imaginile simplificate. Dar acestea nu sunt .fotografii., pentru ca sunt foarte lacunare.
Mai multe despre memorie, in cartea:
|
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea persoanala
de Alain Lieury
Editura Polirom |
