Cum tratezi cu un adolescent

Fac o adevarata criza ca sa obtina un telefon mobil sau sa iasa tarziu. Le cerem sa-si faca ordine in camera sau sa dea volumul mai incet... Iata trei mari modalitati de a iesi din transeele razboiului si de a fi parinti relaxati.

Definirea clara a limitelor

Adolescentul are nevoie de limite pentru a creste intr-un mod senin. Aceste repere il linistesc la o varsta destabilizanta cand totul se schimba si pare sa fie construit pe nisip.

Chiar daca iti arunca in fata privarile de libertate („N-ai niciun drept sa-mi interzici sa merg cu scooterul!”), ele de fapt reprezinta pentru el o dovada de iubire. Si regulile ii sunt in egala masura indispensabile pentru a se afirma: transgresarea lor il ajuta sa se formeze. E de la sine inteles ca de multe ori nu poate vedea „pragul de jos” pana nu da cu capul de „pragul de sus”... „Fiecare familie este unica (nu exista legi perfecte pentru ca nu exista oameni perfecti). Este important ca limitele sa fie negociate mai ales in legatura cu lucrurile care pun in pericol viata adolescentului sau siguranta lui.

Nu i se va impune unui adolescent cu ce sa se imbrace, sau pe cine primeste la ziua lui, insa i se va spune cand sa vina acasa de la o petrecere si i se va cere sa sune cand ajunge undeva”, subliniaza Cristiana Alexandra Levitchi, psiholog clinician.

Si totusi pentru ca un adolescent sa tina cont de limitele pe care i le indica parintii trebuie ca acestia sa-si fi castigat credibilitatea si dreptul de a fi luati in serios. Altfel, toate sfaturile vor fi catalogate drept „predici” tinute de pe pozitie de superioritate, iar adolescentul va face tot posibilul sa isi sfideze parintii.

„Pentru a fi credibil ai nevoie de autoritatea venita din for ta ta interioara ca om. Inainte de a fi parinte, esti om, ai un copil interior (la care poate nu te gandesti constient insa el exista) si esti barbat sau femeie. Aceste ipostaze sunt in masura sa iti ofere experinta si forta, in afara rolului de parinte. Daca iti vei asculta intuitia si copilul interior, iti vei aduce aminte ca si tu poate ai fi dorit multe in adolescenta, ca poate ai facut nazbatii pe care le-ai regretat, etc. Este importat sa iti aduci aminte ca parinte de copilaria si adolescenta ta si sa observi ce ti-a lipsit in relatia cu propriii tai parinti”, argumenteaza psihoterapeutul Cristiana Alexandra Levitchi.

Nu se negociaza marile principii

Numerosi parinti renunta la rolul lor educativ, iar copiii resimt acest fapt ca pe un abandon. „Daca imi dau voie sa fumez – se gandesc ei – este pentru ca nu tin la sanatatea mea.“

Pentru ca adolescentii sa devina adulti responsabili si autonomi, exista principii asupra carora nu se cedeaza. „Adolescentul are nevoie de limite, indiferent de cat de multa libertate reclama el. Personal cred ca nu forta, ci apelul la inteligenta in acest tumult de stari numit adolescenta este cel mai bun lucru posibil” sustine Cristiana Alexandra Levitchi.

De retinut: cand regulile in familie sunt neclare si nu se respecta nici intre adulti, atunci nici adolescentii nu le vor respec­ta: „Daca tu ca parinte ai inteligenta emotionala, ai puterea de a-ti cunoaste sentimentele, de a le analiza, de a jongla cu ele, atunci poti sa iti inveti adolescentul sa se cunoasca. Daca tu fumezi si ii spui ca nu ii dai voie sa fumeze ca asa vrei tu - el te va sfida si va fuma mai mult ca tine. Daca ii spui ca fumatul este daunator si ca tu stii asta si totusi fumezi (adica iti asumi respon­sabilitatea consecintelor faptelor) atunci el va putea alege sa fumeze sau nu. In definitiv este corpul sau nu al nostru.”

Nu trebuie ignorat faptul ca familia este la urma urmei un sistem in care fiecare influenteaza pe fiecare. Intr-o familie functionala, parintii stiu cum sa impuna niste limite in asa fel incat adolescentul sa nu treaca prin „criza de adolescenta” intr-un mod dramatic, cu adictii de orice fel, cu abateri grave de la normele sociale acceptate. „De fapt un adolescent foarte rebel are deseori niste parinti ori foarte rigizi, inchisi, tiranici ori niste parinti care il lasa sa faca orice doreste el”, sustine psihoterapeutul.