Frati si surori de ce se detesta

Conflictele infantile dintre frati si surori se rezolva, in general, in adolescenta. Totusi, uneori, acestea continua sa existe si la maturitate, cand reapar cu regularitate in discutii mai mult sau mai putin furtunoase.

Ca si cum protagonistii n-au crescut deloc. De ce unora le este imposibil sa faca pace, desi sunt adulti?

Inconstientul ignora timpul, ne invata psihanaliza. In el, rivalitatile si ranchiunile din copilarie raman intacte, gata sa iasa la suprafata.

Mai ales daca relatiile familiale au fost deosebit de toxice sau daca individul adult tine sa se agate de ostilitatea de copil, refuzand cu incapatanare sa cedeze, deci sa evolueze.

Iata cateva situatii tip ce determina, de-a lungul anilor, ura dintre frati.

„Sora mea n-ar fi trebuit sa se nasca niciodata“

„Imediat ce mama s-a intors cu ea de la spital, am detestat-o“, declara E., 33 de ani. „Aveam aproape doi ani.

Imi aduc aminte ca a pus-o pe patul meu mic si am tipat: «Vreau sa fac nani, vreau sa fac nani, ia bebele de aici».

In prezent, intre noi e o tacere, nu avem niciun fel de relatie.“

Pentru a evoca socul provocat de sosirea surorii ei mai mici, E. isi regaseste vocea de copil, afectata ca si cum „drama“ s-ar fi petrecut ieri.

„Cu toate acestea“, explica Sylvie Angel, psihiatru, psihanalist si terapeut de familie, „amintirile atat de precise sunt imposibile la varsta de doi ani.

Parintii sunt cei care au relatat intamplarea, facand din ea un mit familial si, cu ocazia asta, mai mult sau mai putin constient, au intretinut ostilitatea dintre cele doua fiice.“

In mod curios, anumiti parinti imaturi chiar se implica in rivalitatile fraterne.

Cearta dintre frati este doar o modalitate a copiilor de a-si regla conturile. Cu toate acestea, ideea conform careia fratele sau sora este o dublura ce trebuie eliminata pare a fi din ce in ce mai raspandita.

„In familiile traditionale, de sase sau mai multi copii, fiecare isi avea locul bine definit. Azi, in familiile cu doi sau trei frati, inainte de toate, ei sunt rivali“, afirma psihologul Françoise Peille.

„Fratele meu are mai mult noroc decat mine“

In ale sale Confesiuni, Sfantul Augustin descrie emotia simtita de un baietel de 3-4 ani care isi contempla fratele mai mic aflat la sanul mamei.

Prea mare pentru a fi hranit la fel, totusi tanjeste sa fie alaptat, gelos pe beatitudinea pe care o resimte fratele lui.

„Dorinta omului este dorinta celuilalt“, afirma psihanalistul Jacques Lacan. Vrem „lucrul“ celuilalt nu pentru ca ne place, ci pentru ca el il doreste si il are.

Astfel, invidia si gelozia se regasesc indiscutabil in relatiile infantile dintre frati si surori.

Totusi, sansele ca acestia sa continue sa se deteste sunt si mai mari atunci cand, orbiti de invidie, incapabili sa cedeze, nu ajung sa-si gaseasca propria dorinta si propriul drum.

Asa ca unul dintre frati il acuza pe celalalt ca l-a deposedat de fericirea care i se cuvenea si l-a impiedicat sa reuseasca in viata.

„Sora mea a fost intotdeauna privilegiata“

„Parintii mei isi fac neincetat griji pentru «micuta lor», care de fapt se descurca de minune si e total indiferenta fata de restul Universului“, se plange A., 38 de ani.

Situatia lui G., 29 de ani, este similara. „Parintii mei cred ca eu sunt capabil sa ma descurc in orice situatie.

Dar pentru ca mi-am trait toata viata analizandu-ma, am mii de temeri si orice nimicuri ma destabilizeaza... Cauza?

Sora mea, care, copil fiind, era mereu bolnava, iar eu trebuia sa imi controlez fiecare pas, ca sa nu o deranjez. Acum s-a recuperat, dar atitudinea alor mei este aceeasi ca acum 15-20 de ani.“

„«Sora ta, saracuta/fratele tau, saracul»“ – aceasta fraza este mai mult decat vicleana pentru ca alimenteaza resentimentele dintre frati“, constata Sylvie Angel.

„«Gandeste-te si la sora ta, saracuta» va fi tradus ca «ea are nevoie de mai multa iubire si protectie». Insuportabil pentru fratele care se va confrunta cu o lipsa de recunostinta fata de propria fiinta, dificil de depasit.“

„M-au obligat sa-mi iubesc fratele“

Fratele (sau sora) este prima persoana cu care trebuie sa ne confruntam. Or, relatia noastra cu celalalt este mereu nuantata de ambivalenta, un amestec de iubire si ura.

Nasterea unui mezin nu starneste niciodata euforie, ci mai degraba: „Imi iubesc fratele, dar imi placea cand ii aveam pe mama si tata numai pentru mine“.

Desigur, se poate si mai rau, ca in cazul dorintelor de moarte cu trecere la fapte: incercarea de a-l ineca pe fratele mai mic in cada, sufocarea surorii cu propria perna etc.

„Unul dintre pacientii mei, care are o relatie foarte dificila cu fratele lui, si-a pus in gand sa impiedice orice fel de ostilitate intre propriii copii“, relateaza Mony Elkaïm, neuropsihiatru si terapeut de familie.

„Dar a fost ingrozit sa vada ca, odata deveniti adulti, fiii se detesta. Fara sa vrea, el insusi a creat acest scenariu. Refularea agresivitatii este cea mai proasta solutie.

Conflictele latente incarca atmosfera si conduc la rabufnire. Pentru a potoli violenta, trebuie sa o recunosti si sa permiti exprimarea verbala.“

„Nu avem nimic in comun“

„Intre mine si fratele meu este o diferenta de 7 ani“, povesteste S., 36 de ani. „Cat am fost copii, nu ne-am jucat niciodata impreuna si, cand am plecat de acasa, la 18 ani, fratele meu era destul de mic.

Ca stil de educatie, parca venim din familii diferite. Eu am fost crescuta cu reguli stricte, pe cand el a fost foarte rasfatat. Azi, nu avem nimic sa ne spunem unul altuia, nici macar nu avem aceleasi valori sau puncte de interes.“

Dupa psihologul Henri Wallon, ostilitatea este maxima atunci cand diferenta de varsta dintre copii este intre doi si patru ani. Cand este mai mare de patru ani, reactiile agresive de obicei lipsesc.

Cu exceptia cazurilor in care „parintii l-au favorizat in mod evident pe unul dintre copii“, subliniaza Sylvie Angel.

„In plus, diferentele de nivel sau de mod de viata retrezesc si hranesc sentimentele de gelozie si de ostilitate din copilarie.

Astfel, una dintre pacientele mele a trebuit sa suporte jignirea de a nu fi invitata la nunta surorii sale mai mici, pentru ca «ar fi facut nota discordanta», dupa spusele viitoarei mirese“.

Cand relatiile ajung la gradul acesta de ostilitate, perspectiva unei reconcilieri pare destul de utopica.