Now Reading
Tipuri de clienți în psihoterapie: cine intră în cabinet și cu ce scop

Tipuri de clienți în psihoterapie: cine intră în cabinet și cu ce scop

Avatar photo
Tipuri de clienți în psihoterapie: cine intră în cabinet și cu ce scop

Nu toți cei care ajung în cabinetul unui psihoterapeut sunt pregătiți să lucreze cu ei înșiși. Unii vin pentru că au fost trimiși, alții pentru că vor ca terapeutul „să schimbe” pe cineva din viața lor, iar unii vin pentru că au ajuns la limita suferinței și sunt gata să înceapă procesul de vindecare. Înțelegerea acestor tipuri de clienți în psihoterapie este esențială pentru un proces terapeutic eficient.

În funcție de motivație, de disponibilitate și de relația cu problema, clienții pot fi împărțiți în trei categorii:

1. Vizitatorul în psihoterapie – „Eu nu am o problemă”

Vizitatorul este cel care vine în terapie fără să recunoască o dificultate personală. Poate fi trimis de partener, de părinți, de șef, de instanță. Nu neagă neapărat existența unei probleme, dar nu o consideră a lui.

  • Atitudine: distantă, defensivă, politicoasă dar rezervată.
  • Mesaj implicit: „Eu nu am nevoie de terapie, dar am venit ca să nu zică ceilalți că nu vreau.”
  • Risc: dacă terapeutul insistă pe schimbare, vizitatorul se retrage sau se închide.
  • Strategie terapeutică: validarea prezenței, explorarea punctelor forte, crearea unei relații de încredere. Uneori, doar faptul că vine poate fi un început.

Exemplu: Un adolescent trimis de părinți pentru „comportament rebel” care spune: „Eu nu am nicio problemă. Ei sunt cei care nu mă înțeleg.”

2. Reclamantul în psihoterapie – „Problema e la altcineva”

Reclamantul recunoaște că există o problemă, dar o plasează în afara sa. Vrea ca terapeutul să „repare” pe altcineva: partenerul, copilul, colegul, sistemul.

  • Atitudine: implicată, dar orientată spre exterior.
  • Mesaj implicit: „Eu aș fi bine dacă ceilalți s-ar schimba.”
  • Risc: stagnare, frustrare, conflict cu terapeutul dacă nu se validează perspectiva.
  • Strategie terapeutică: redirecționarea atenției spre ce poate controla, spre propriile reacții, spre schimbări posibile în sine.

Exemplu: O femeie care vine în terapie spunând: „Soțul meu e rece și distant. Vreau să-l schimbați.”

3. Clientul propriu-zis – „Vreau să lucrez cu mine”

Clientul autentic este cel care recunoaște că are o problemă și este dispus să lucreze cu sine pentru a o înțelege și transforma. Nu e neapărat lipsit de apărare sau de frică, dar vine cu o deschidere reală.

  • Atitudine: sinceră, vulnerabilă, curioasă.
  • Mesaj implicit: „Nu știu exact ce să fac, dar vreau să încep.”
  • Risc: suprasolicitare emoțională, idealizarea terapeutului, așteptări nerealiste.
  • Strategie terapeutică: însoțire, clarificare, susținere, ritm adaptat.

Exemplu: Un bărbat care spune: „Mă simt blocat de ani de zile. Nu mai pot continua așa. Vreau să înțeleg ce se întâmplă cu mine.”

Se pot transforma tipurile de clienți în psihoterapie?

Un vizitator poate deveni client. Un reclamant poate învăța să-și asume responsabilitatea. Tipologia nu e fixă însă e un punct de plecare. Rolul terapeutului nu e să forțeze schimbarea, ci să creeze un spațiu în care ea devine posibilă. Prin ascultare, prin întrebări, prin prezență.

De ce vin clienții în psihoterapie și ce caută?

Psihoterapia nu este o reparație rapidă, ci un proces de explorare, înțelegere și transformare. Este un spațiu în care durerea capătă cuvinte, în care confuzia se limpezește, în care mecanismele de apărare sunt privite cu blândețe și, treptat, lăsate jos.

Beneficiile psihoterapiei:

Dar toate acestea nu se întâmplă peste noapte. Una dintre cele mai frecvente întrebări pe care le pun clienții este: „Cât durează terapia?”

Răspunsul sincer este: depinde de fiecare client în parte.

  • Dacă ai un obiectiv clar, realist și ești dispus să lucrezi cu tine, terapia poate fi scurtă și eficientă.
  • Dacă vii cu o suferință difuză, cu traume vechi, cu mecanisme de apărare solide și cu o credință pesimistă că „nimic nu se poate schimba”, atunci procesul va dura mai multnu pentru că terapia e grea, ci pentru că zidurile interioare sunt groase.

Terapia nu durează mult. Ce durează este drumul până când ești pregătit să renunți la protecțiile care te-au ținut în viață, dar te-au împiedicat să trăiești cu adevărat.

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top