Cum îți intră doliul pe sub piele
Psihoneuroimumologia a găsit o cale care leagă un eveniment de viață stresant, cum ar fi procesul de doliu, cu o inflamație sporită și apoi cu depresie. Inflamația sau proteinele proinflamatorii afectează rețeaua moleculară care permite corpului tău să producă serotonină. Din perspectivă fiziologică, a suferi o pierdere și reacția ta inflamatorie la acest eveniment îți pot afecta nivelurile de serotonină, iar acest lucru poate conduce la un eveniment de disperare. Știi că serotonina reglează dispoziția și că te simți și mai anxios sau mai deprimat dacă nu există serotonină disponibilă pentru receptorii din creierul tău. Asta înseamnă că lipsa serotoninei îți determină creierul să ajungă la concluzia că viitorul este sumbru, că nu poți face nimic în această privință și că cea mai bună strategie este pur și simplu să renunți.
Corpul tău poate produce serotonină fără a obține o anumită proteină din dieta ta alimentară o proteină denumită triptofan. Am citit un studiu care le dădea oamenilor care țineau post care îi priva de triptofan. Fără această proteină, corpul nu poate produce serotonină. Participanții au resimțit depresia în decurs de câteva ore ( situație inversată rapid cu un tip diferit de băutură proteică). Știi că proteinele inflamatorii, în special inter- leukina 6 ( IL-6), afectează tocmai această traiectorie de la proteină la serotonina disponibilă. Proteinele inflamatorii scad capacitatea corpului de a produce serotonină și creează de asemenea produse secundare toxice. Inflamația care afectează această rețea poate duce și la depresie, așa cum se vede uneori în cazul factorilor de stres cronic, cum ar fi procesul de doliu și al inflamaților cronice scleroza multiplă (SM).
Poate suna ciudat, am fost printre norocoasele care a cunoscut pe cineva cu SM și depresie. Dispunea de resurse enorme la momentul diagnosticării. Avea o soție care îl sprijinea, acces la îngrijiri medicale excelente și la servicii de sănătate mintală, o educație temeinică referitoare la sănătate mintală și tratamentele disponibile, o familie cu experiență cu SM, iar în majoritatea timpului, inteligență și un optimism transmis genetic. În ciuda acestor lucruri, depresia lui după primirea diagnosticului de SM însemna că uneori putea să strice atmosfera într-o cameră cu dispoziția lui. Dacă ar fi știut atunci ce știe acum, ar fi înțeles că inflamația pe care o produce sistemul său imunitar varia de la o zi la alta și ciclic în fiecare lună și poate că ar fi văzut legătura dintre aceste variații și schimbările din dispoziția și energia sa. Dar încă nu ajunsese să cunoască misterele sistemului imunitar și nici nu începuse să mediteze cu regularitate.
De-a lungul anilor a învățat despre felul în care poate răspunde în fața disperării. A ajuns să înțeleagă la un nivel profund că dispoziția lui este ancorată în corp, că mișcarea corpului poate fi folosită pentru a activa motivația, dar și că extenuarea corpului îl poate obosi peste măsură dacă nu-i ascultă semnalele. Atenția concentrată doar asupra muncii sale ignoră aici – și – acum-ul și apropierea liniștitoare a lumii din jurul lui pe care le-ar fi permis o conștientizare mai amplă. El credea că mindfulness este sinonim doar cu mintea, dar urma să afle că mindfulness înseamnă și căldura inimii – să fii conștient cu toată ființa ta: minte, trup și corp.
Bibliografie:
O’Connor Frances – Maey – ,, Corpul în doliu. Ce simte corpul tău când treci printr-o pierdere și cum să te reechilibrezi pentru o nouă realitate”, Editura Herald – București, 2026.
