Now Reading
Când aceeași întrebare sună a grijă pentru unul și a control pentru celălalt

Când aceeași întrebare sună a grijă pentru unul și a control pentru celălalt

Avatar photo

„Unde ești?” O întrebare simplă, pe care o adresăm aproape fără să ne gândim. Poate vrem să știm dacă omul drag a ajuns bine sau la ce oră ne vedem acasă. Dar celălalt aude altceva: „De ce trebuie să dau explicații? Nu are încredere în mine?”

Și de aici începe cearta. „Nu pot să te întreb nimic?” „De ce trebuie să știi mereu unde sunt?” Unul se simte respins, celălalt se simte controlat. Amândoi sunt convinși că au dreptate și că nu sunt înțeleși.

În activitatea mea, mă interesează tocmai ce se întâmplă între cuvintele pe care le auzim și semnificația pe care le-o dăm. Pentru că într-o relație nu reacționăm doar la ceea ce spune partenerul, ci și la ceea ce înțelegem noi din vorbele lui.

Aceeași întrebare, două povești diferite

Să ne gândim la doi oameni care au crescut în familii diferite. În casa unuia, „Unde ești?” însemna grijă: părinții voiau să știe că a ajuns bine și dacă are nevoie de ajutor. În casa celuilalt, aceeași întrebare venea înaintea unui reproș, a unei explicații obligatorii sau a unei interdicții.

La maturitate, primul poate auzi în această întrebare apropiere. Al doilea poate simți că i se cere din nou să justifice fiecare pas.

Asta nu înseamnă că toate neînțelegerile din cuplu pornesc din copilărie. Contează experiențele din relațiile trecute, ceea ce face partenerul astăzi și felul în care cei doi au învățat să vorbească unul cu celălalt. Dar diferența rămâne importantă: ceea ce a vrut omul să transmită și ceea ce am înțeles noi nu sunt mereu același lucru.

De aceea, înainte să spunem „Mă controlează” sau „Nu îi pasă de mine”, merită să vedem ce s-a întâmplat cu adevărat.

Ce apărăm, de fapt, când ne certăm?

În Metoda Psihosomatică a Conflictului Intern (MPCI), urmăresc și întrebarea: „Ce încearcă omul să protejeze prin reacția lui?”

Partenerul care întreabă poate căuta apropiere, liniște sau siguranța că totul este în regulă. Cel care se irită poate încerca să își apere libertatea și încrederea de care are nevoie. Ambele nevoi merită ascultate.

Dar dacă fiecare se apără fără să înțeleagă ce trăiește celălalt, conflictul se repetă. Unul întreabă tot mai des, pentru că tăcerea îl neliniștește. Celălalt răspunde tot mai rece, pentru că se simte verificat. Cu cât unul insistă, cu atât celălalt se retrage. Și fiecare primește, prin reacția partenerului, încă un motiv să creadă că are dreptate.

Ajung să se certe despre o întrebare de câteva cuvinte, deși în spatele ei se află două nevoi pe care nu au reușit să și le spună.

Grija nu îți dă dreptul să controlezi

Aici vreau să fac o diferență clară. Nu orice întrebare este o formă de control. Dar nici nu putem numi „grijă” orice comportament al partenerului.

Dacă cineva îți verifică telefonul, îți urmărește locația fără acord, îți limitează întâlnirile cu alte persoane sau te pedepsește pentru că nu răspunzi imediat, problema nu este doar felul în care interpretezi situația. Sunt comportamente de control care trebuie recunoscute și față de care ai dreptul să stabilești limite.

Grija respectă libertatea celuilalt. Nu o anulează.

La fel de important este să nu transformăm automat un gest de interes într-o dovadă de neîncredere. Avem nevoie să privim comportamentul concret, nu doar teama pe care o trezește în noi.

Cum ieșim din aceeași ceartă?

În locul reproșului, putem încerca să spunem ce trăim. „Când mă întrebi de mai multe ori unde sunt, mă simt verificat. Ce anume vrei să știi?” Iar celălalt poate răspunde: „Voiam să știu dacă ai ajuns bine, nu să îți cer explicații pentru fiecare lucru pe care îl faci”.

Acest dialog nu rezolvă de la sine orice conflict. Dar deschide un spațiu în care fiecare poate înțelege mai bine ce a intenționat celălalt și ce a simțit el însuși.

Cel care caută mereu confirmări poate învăța că apropierea nu înseamnă acces permanent la timpul partenerului. Cel care se retrage poate descoperi că interesul nu îi pune neapărat libertatea în pericol. Iar acolo unde controlul este real, nu cerem persoanei afectate să îl accepte sau să îl interpreteze mai frumos. Îl numim și îi punem limite.

Pentru mine, înțelegerea unui conflict intern are valoare atunci când schimbă felul în care răspundem în prezent. Nu este suficient să spunem „Așa sunt eu, așa am învățat”. Avem nevoie să vedem dacă reacția de astăzi răspunde situației reale sau unei temeri pe care o purtăm cu noi.

Data viitoare când o întrebare a omului de lângă tine te irită, întreabă-te: „Răspund la ceea ce mi-a spus sau la ceea ce am înțeles eu că înseamnă?” Diferența poate schimba întreaga conversație.

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top