CItesti acum
Parenting: atitudinea corecta cand copilul tau minte des

Parenting: atitudinea corecta cand copilul tau minte des

Revista Psychologies

Copilul tau a deprins arta minciunii? In timp ce anumite minciuni sunt inevitabile, altele necesita mai multa atentie. Iata ce iti recomanda expertii in parenting.

 

Minciunile copilariei

Un copil minte cand adevarul il pune intr-o postrura neplacuta si se simte in nesiguranta. De foarte multe ori, noi, in rolul de parinti, ne simtim neputinciosi in fata unui astfel de comportament al copiilor nostri.

Cele mai frecvente cauze ale minciunilor copiilor sunt frica si speranta. Teama de a nu fi judecat, pedepsit, de a gresi, de a se simti intr-un mod cum nu si-ar dori (slab pregatit, timid,etc.), frica de a nu acceptat asa cum este, de a-i fi rusine sau de a parea slab.

Atunci, pentru a le fi mai usor, pot alege sa minta. Prin propriile lui fantasme spera sa transforme, sa schimbe, sa fie mai puternica lumea imaginara pe care el o construieste decat realitatea.

Minciunile lor arata ceeea ce ei si-ar dori sa fie sau sa faca sau adevarul ce nu li se permite sa-l spuna. Atitudinea pe care noi o avem in calitate de parinti fata de acest timp de comportament il poate amplifica sau poate ajuta la aflarea cauzei si solutiei potrivite copilului nostru. Ce putem face?

 

Sa ne pastram calmul

Sa nu ne enervam, sa nu incepem sa tipam si sa tinem morala ore in sir. In clipa in care incepem o prelegere despre ceea ce au facut copii si ei nu apuca sa deschida gura pentru a se justifica, se vor inchide in ei si, la un moment dat, nici nu ne vor mai auzi.

Ei se vor simti astfel atacati si nu reusesc sa se apere de avalansa de acuze. Poate ca parinti, avem dreptate sa fim suparati ca am fost mintiti, dar o atitudine calma ne poate da sansa sa auzim si motivele din spatele minciunii.

De asemenea, este recomandat sa punem doar intrebari la care nu stim deja raspunsul. Este mai indicat sa vorbim deschis decat sa incercam sa smulgem de la ei o marturisire ce le-ar accentua sentimentul de vinovatie, stiind ca raspunsurile sunt deja cunoscute de parinti.

Vor avea de ales intre o minciuna si o marturisire jenanta. Ei vor incerca sa se apere printr-o alta minciuna. Mult mai corect fata de ei ar fi sa le spunem:” Stiu ca ai facut acest lucru, desi te-am rugat sa nu-l faci/stiai regulile,etc”.

 

Oglindirea emotionala

Este foarte important sa le spunem copiilor cum s-a reflectat in noi gestul lor, cum l-am perceput si simtit noi. Noi, ca adulti, de foarte multe ori nu ne putem imagina ce ar putea trezi in cei de langa noi gesturile sau faptele noastre. Dar ei, copiii?

Incercand sa le aratam copiilor emotiile traite de noi, le dezvoltam empatia. Totodata, suna mai putin acuzator fata de ei atunci cand vorbim despre noi si felul in care noi ne simtim atunci cand ei mint.

Sa nu uitam ca si minciuna reprezinta un comportament pe care copilul va trebui sa il inteleaga pentru a-l controla, dar si utiliza corespunzator.

Deseori le transmitem mesaje opuse, atunci cand ii pedepsim pentru o minciuna, dar ii si invatam sa ascunda adevarul („nu ii spune educatoarei ca tata crede ca e urata”).

 

Verificarea motivatiei

Ce frica se ascunde in spatele minciunii? Decat sa ne angajam in a preda lectii de morala, ne-am putea intreba ce temeri se afla la baza minciunilor? Ii putem intreba direct de ce anume le-a fost frica de au recurs la ele.

O alta varianta de a incerca sa aflam adevarul este sa concluzionam astfel: ”probabil ca exista o problema/un motiv serios de ai facut acest lucru. Mi l-ai putea spune, te rog?”.

Le putem acorda putin timp, stand linistiti langa ei si asteptand un raspuns. Poate avem noroc si prind curaj sa se destainuie.

Ascultarea activa si rabdarea sunt modalitati de aflare a adevarului, dar si de preventie impotriva urmatoarelor minciuni.

Sa nu ne asteptam ca noi sa le adresam o intrebare si raspunsurile vor curge valuri, valuri. Multa rabdare si deschidere catre ei si noi!

 

Contributia noastra la acest comportament

Ce nu acceptam sa vedem la copii nostri, ce limite nu dorim sa le negociem, ce trasaturi si emotii le-am respins?

Daca cei mici au observat ca noi nu suntem deschisi la ceea ce sunt si pot ei in acel moment, ne vor arata ceea ce vrem noi sa ne arate.

Daca noi nu-i putem accepta asa cum sunt ei, isi vor construi o imagine pe care noi am cerut-o. Ce nu vrem sa schimbam noi la noi, ce nu constientizam?

Ei pot nega realitatea construindu-si o lume imaginara in care le sunt indeplinite dorintele, le sunt respectate drepturile, se simt iubiti si apreciati.

 

Rolul pedepsei

Sa pastram raportul corect intre nivelul minciunii si cel al pedepsei. Daca pentru o minciuna minora copilul va fi pedepsit la fel de drastic ca si pentru una majora, ii vom da sentimentul nedreptatii si ii vom creea confuzii.

Este nevoie sa stim sa acceptam micile greseli ale copiilor nostri, micile esecuri, altfel le vor ascunde de noi.

Nu putem lua aceleasi masuri pentru o nota mica la o materie ca si pentru o corigenta. Pedepsele si limitele trebuie sa fie corect corelate cu faptele lor.

 

Citeste si

Nevoia de ajutor

Sa-i ajutam sa isi indrepte greseala fiind aproape de ei. Uneori copii mint deoarece vor sa-si ascunda neputinta si nu stiu sa ceara ajutorul.

Daca iau note proaste la scoala, nu le iau intotdeauna fiindca nu au vrut sa invete, ci si pentru ca nu au stiut cum sa invete, nu au gasit modalitatile prin care sa priceapa mai usor.

Daca le vom cere sa aiba note mai bune decat pot ei in acel moment si nu ii vom sustine in procesul invatarii, cu siguranta ca vor mai exista minciuni. Cum putem corecta situatia? Verificand ceea ce gandesc, ce simt si ce au nevoie.

Le putem cere parerea despre diverse situatii in care se afla. Uneori au nevoie de sustinere chiar si pentru pedepsele ce le sunt acordate.

Daca le va fi prea greu sa depaseasca perioadele in care sunt pedepsiti, vor acumula multe resentimente ce nu pot consolida relatia parinte-copil.

Este importanta atitudinea noastra atunci cand copii nostri mint in masura in care constientizam aportul activ ce-l avem din minciuna respectiva.

Dar, si mai important este ce putem face astfel incat copiii nostri sa se simta suficient de iubiti, acceptati si sustinuti, iar aceste lucruri sa-i ajute sa fie sinceri cu noi.

 

De Valentina Bajan, psihoterapeut integrativ si psiholog clinician

Tel: 0753.534.768

Str. George Cosbuc, nr 194, Galati

Facebook: Cabinet psihologic Valentina Bajan

Foto: shutterstock.com

 

 

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii