Now Reading
Adoptia, o solutie care te poate implini

Adoptia, o solutie care te poate implini

Revista Psychologies

adoptie, mama, copil

Sa cresti un copil este o fericire naturala. Cum se naste dragostea materna atunci cand nu ti-ai purtat copilul in pantec? Iata opinia a doua femei care au adoptat copii.

„Undeva, un copil avea nevoie de mine“

Ana, 45 ani, mama adoptiva a lui Eric, 6 ani

„Toata lumea crede ca daca dai nastere unui copil vei sti in mod natural cum sa fii tata sau cum sa fii mama. In ceea ce priveste strict nasterea biologica a copilului, da, nu este nevoie de un antrenament psihologic special. Nasterea biologica a unui copil este una iar sa fii mama sau tata este cu totul alceva. Statutul de parinte necesita foarte multa educatie, caci el presupune crearea unei fiinte umane.

Atunci cand l-am adoptat pe copilul meu eram pregatita pentru a-l primi in viata mea. Intotdeauna am iubit copiii dar m-am simtit pregatita pentru a primi aceasta fericire in viata mea abia la 41 de ani. Pentru ca nu aveam alaturi un partener de viata impreuna cu care sa pot creste un copil dar si pentru ca din punct de vedere biologic nu eram apta de procreare, singura posibilitate de-a avea un copil era adoptia. Nu mi-am pus niciodata problema ca era nascut de alta femeie. Imi era de ajuns sa stiu ca exista un copil undeva care are nevoie de mine. Nu mi-am imaginat cum o sa arate copilul meu, din punct de vedere fizic.

Mi-au fost aratate poze. Rasfoind acel album m-am oprit, brusc, asupra fotografiei baiatului meu care parca ma chema. Simteam in privirea lui ca ma cauta si ma asteapta. Acela a devenit baiatul meu, au trecut 4 ani de atunci si suntem foarte fericiti impreuna. El stie ca o alta femeie l-a nascut si pe masura ce-mi pune intrebari raspunsurile mele sunt sincere dar adaptate nivelului sau de intelegere. I-am explicat ca nu avea posibilitati sa-l creasca si de aceea a cerut ajutorul statului iar eu, pe de alta parte, il cautam exact pe el si sunt foarte fericita ca l-am gasit.

Cand l-am cunoscut, avea 2 ani si trei zile, se afla la un asistent maternal care, dupa adoptie a devenit „nasa” si tinem legatura in continuare. De cand a intrat in viata mea nu mi-am pus niciodata problema ca nu sunt femeia care l-a nascut ci ma consider mama lui adevarata pentru ca-i sunt alaturi in orice moment al vietii, ca-i ofer multa dragoste si bucurii. Sa cresti un copil este o fericire naturala, natura ofera recompensa pe loc.”

„Fericirea de a iubi un copil“

Suzana, 46 de ani, mama adoptiva a unui baiat de 9 ani

„Aveam 36 de ani. Nu eram casatorita. Am aflat ca nu pot avea copii. A fost probabil, cea mai traumatizanta zi din viata mea. Nu inteleg de ce de la varsta de 24 -25 de ani ma bantuia gandul ca voi infia unul. Mi-am dorit o fetita.

Dar a fost altfel. Dumnezeu mi-a trimis un baiat. Avea un an. Era al optulea copil al unei familii nu tocmai fe­rici­te. Singurul incredintat spre adop­tie. Nu stiu ce simte o femeie cand naste si mai ales ce simte in lunile in care copilul creste inauntrul ei. In schimb cunosc fericirea de a-l creste si de a-l iubi. Acum am 46 de ani. Sun­tem impreuna de noua ani.

De la doi ani i-am spus adevarul. De fapt el mi l-a spus mie. Sa vedeti cum: eu ii spu­neam seara povestea mea si a lui dar cu nume schimbate. Eu eram Ioana, el era Nichita. Pana intr-o zi cand m-a intrebat: «Nu-i asa, mami, ca eu sunt Nichita si tu esti Ioana?» Si povestea a devenit realitate. ”

„Mama trebuie sa fie echilibrata si emotional“

Psychologies: Care este definitia sentimentului matern ?
Elena Branaru: Lumea cuibului matern este o lume condusa de dragoste si senza­tii. Ofera blandete, speranta, tandrete. Tandretea materna este angajata in inlaturarea tensiunilor existentiale inevitabile in procesul de dezvoltare al copilului.

Cum apare sentimentul matern la femeile care adopta?
E.B.: El se dezvolta si exprima in timp. Este foarte importanta personalitatea femeii care adopta si motivatia gestului. De asemenea experienta personala e foarte importanta, mai cu seama necesitatea identificarii tipului de atasament primar al mamei dezvoltat in timpul propriei co­pi­larii. Acesta va avea aceleasi caracteristici in exercitarea rolului de mama al femeii ce adopta. De aici propunerea de a utiliza si chestionarele de atasament primar ca teste in procesul de adoptie.

Cum devii o buna mama adoptiva?
E.B.: Mama trebuie sa fie echilibrata emotional. Comunicarea reala este esen­tia­la in crearea puntii sufletesti intre cei doi. De cele mai multe ori parintii afirma ca au descoperit prea tarziu semnificatia distructiva a unor gesturi si intamplari carora nu le-au dat importanta. Parintii mi-au spus ca de multe ori au vrut sa dea timpul inapoi pentru a repara efectul cuvintelor care au produs durere copilului, care odata rostite modeleaza destine.

Foto: shutterstock.com; arhiva personala

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top