Cristi Puiu: Suntem educati de basme
Cat de mult influenteaza mesajul publicitar imaginea femeii despre sine?
Peste tot in lume exista doua tipuri de femei: gospodina si sofisticata. Din nefericire, femeia in Romania primeste o educatie care genereaza efecte nocive, triste. Si nu are mare legatura cu publicitatea. Rezultatul e presiunea maritisului privit ca o mare reusita, un prag important in viata ei, dupa care se instaleaza la cratita si ia proportii. Nu intotdeauna barbatul o instaleaza, de cele mai multe ori o face din proprie initiativa. Cred ca e vorba de un instinct defectuos care le determina sa le cante barbatilor in struna.
Nu le iau apararea barbatilor. In Occident sunt mai relaxati. Daca vorbim despre barbatii din Romania, din pacate multi dintre ei sunt primitivi. Suntem educati de basme, de creatia populara. Ni se injecteaza modelul lui Fat-Frumos! Nu e usor sa fii personajul asta. Poate ar fi benefic pentru oameni sa li se spuna, intr-o noua poveste, ca Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana, dupa ce s-au luat, nu au trait fericiti pana la adanci batraneti, ca au avut si conflicte si probleme, ca s-au urat, s-au mai certat, ca s-au mai si iubit, au divortat, s-au recasatorit fiecare cu alt Fat-Frumos sau alta Ileana Cosanzeana. Si atunci poate am fi mai pregatiti pentru o relatie adevarata, nu una idealizata, care nu seamana deloc cu ceea ce traim.
N-am citit nici un basm care sa descrie comportamentul lui Fat-Frumos dupa nunta!
Consumam in functie de informatia publicitara?
Normal. Secole de-a randul omul a cladit aceasta realitate artificiala, care nu apartine creatiei lui Dumnezeu. Noi nu ne luam pantofi, ne luam marci care tipa de pe genti si tricouri. Cei care cred ca nu au o identitate isi procura una prin marca. Peste tot in lume se intampla la fel. Traim in aceasta realitate paralela. Nevoia de a fugi in natura vine din necesitatea de a fugi de invazia produselor, a marcilor.
Cum vede un regizor care nu edulcoreaza realitatea tipul de fictiune cinematografica cu happy end, genul de „Christmas movie”?
Cu ochi buni, dar nu se uita. Traind intr-o societate de consum, avem parte de toate produsele ei. Epoca televiziunii a apus, vom intra in era internetului suprem, totalitar, si toate cutumele noastre se vor schimba. Mi se pare ca de cand lumea si pamantul anuntam evenimentele importante. Cand nu era televizor se mergea la biserica. De Craciun sau de Paste oamenii s-au comportat intotdeauna dupa acelasi set de reguli. Toata lumea se racordeaza la eveniment, si el trebuie incadrat cu pompa.
In ce fel ne influenteaza filmele standard de sarbatori?
Asa cum te duci la popa ca sa iti confirme ca exista dreptate si justitie, avem nevoie de confirmari ale faptului ca intr-un final vom ajunge in Paradis! Daca ti-a reusit o afacere, odata intors acasa, in fata unui asemenea film nu vibrezi. Esti „master of the universe“. Cand nu reusesti, te uiti la un film ca asta si ti se aprinde o flacaruie de speranta ca poate lucrurile nu sunt chiar asa de negre, ca nu e totul pierdut. Avem nevoie de un gest tandru, de o vorba buna.
S-ar putea ca Paradisul sa apartina acelor oameni care ii inteleg pe ceilalti. Zambetul, un salut politicos, multumirea exprimata nu costa. Filmele astea raspund acestor nevoi. Finalul lor fericit ii da senzatia celui care priveste ca pana la urma i se va intampla si lui acelasi lucru. Cu totii ne dorim sa fim de-a dreapta Tatalui. Si avem nevoie de dragoste. Nu exista alta explicatie. Chiar daca unele dintre filmele astea sunt perfect tampite, evit sa impart lumea in alb si negru sau sa pun etichete. Pentru ca stiu cat de usor e sa dispretuiesti din fotoliu, din papucii confortabili, si cat de greu e sa cobori in strada, sa fii viu!
 |
Cristi Puiu este regizor de film, scenarist si profesor asociat la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, Facultatea de Teatru. |
Interviu realizat de Adriana Mocca
Foto: GULIVER, Sebastian Enache pentru Viva
