Un singur copil? Creste-l cu atentie
O legatura mult prea exclusiva cu mama
Situatia copilului unic devine delicata atunci cand ramane singur cu unul dintre parinti, de obicei mama. Aceasta, in totalitate acaparata de copil, tinde sa construiasca cu el o relatie exclusiva. Din aceasta apropiere mult prea puternica se poate naste o confuzie a rolurilor, mai ales in cazul baietilor. Dar, daca asa cum subliniaza Ioana Lazar, „mama este indeajuns de buna, aceasta va lasa un loc pentru interventia unui barbat in cresterea copilului, fie ca el este tatal real, un nou partener, un prieten sau un nas. Il va lasa pe acesta sa joace rolul necesar. Mai grave sunt situatiile in care tatal nu are loc in aceasta relatie mama-copil“.
Posibile consecinte? Un fiu care ramane in preajma mamei pentru ca ii e frica de viata, toate relatiile sale de dragoste sfarsind prin esecuri (caci nicio femeie nu e destul de buna ca sa rivalizeze cu mama!). In ceea ce le priveste pe fete, riscurile iau alta infatisare. Identificandu-se cu totul cu mama lor, ele devin oglinda acesteia, reflectand dorintele ei inconstiente si, de cele mai multe ori, in timpul adolescentei, cele doua se transforma in cele mai mari rivale.
Lipsa unor persoane cu care sa se confrunte
„Fratii si surorile au un rol determinant in dezvoltarea copilului“, spunea Donald Winnicott, celebru psihiatru si psihanalist englez. Il invata care este sensul jocului si ii dau posibilitatea sa joace roluri diferite, il ajuta sa isi dezvolte spontaneitatea si creativitatea, ii permit sa isi exprime agresivitatea si il invata sa o canalizeze… Absenta fratilor si a surorilor va provoca reactii diferite, in functie de fiecare copil. Unii isi cauta fratii in afara familiei.
„Eu mi-am ales fratii si surorile“, povesteste cu mandrie Nicolae V. „Si prieteniile sunt cateodata mai bune, fiindca ele nu implica gelozie.“ Un altul se va simti nesigur, nepregatit pentru inevitabila concurenta de la scoala. Neobisnuit sa imparta cu cineva atentia adultilor, el va suferi ca nu are o relatie privilegiata cu profesorul. Neantrenat pentru competitie, lui ii va lipsi, odata adult, agresivitatea dinamica si pozitiva. Si este posibil „sa fie mai putin atent la realitatea persoanelor din jurul lui, pentru ca nu a avut motive sa dezvolte aceasta atentie“, adauga psihanalistul Ioana Lazar.
Cum sa cresti un copil singur la parinti
Psihologii spun ca cel mai important este ca familia sa se deschida spre exterior. Istoria Lilianei T. este un exemplu in acest sens: avea o fobie de insecte. Psihoterapeutul i-a intrebat pe parinti daca au prieteni care vin in vizita. Li s-a parut stranie intrebarea. Nu ii vizita nimeni niciodata. Insectele reprezentau, simbolic, singurele fiinte vii care intrau in casa, si Lilianei ii era frica de ele.
Fobia ei a disparut in momentul in care parintii au inceput sa invite lume in casa. Scolarizarea timpurie, daca este acceptata de copil, poate, in egala masura, sa il ajute sa se dezvolte armonios. „Vizitele regulate ale verilor, verisoarelor, prietenilor sunt un bun prilej pentru copil de a se confrunta cu cei asemeni lui. La fel si taberele de vacanta, cluburile sportive sau asociatiile culturale“, recomanda Ioana Lazar.
Mamele care isi cresc singure copilul sa se gandeasca la urmatorul aspect: isi acorda oare un interval de timp doar pentru ele? Au o viata intima? Ele au mare nevoie de un spatiu in afara duo-ului familial. In mod traditional, acest rol de „al treilea personaj“, cel care separa, este jucat de tata. Bunicii joaca, de asemenea, un rol important, cu conditia ca ei sa nu se substituie parintilor. De asemenea, o persoana din afara familiei poate fi importanta: de exemplu, un student care il ajuta pe copil sa isi faca lectiile.
