Sindromul burnout sau cum sa-ti controlezi emotiile negative
Care sunt mijloacele prin care ne protejam de aparitia sau de amplificarea lui?
L.M.: Bineinteles ca cele de mai sus nu apar dintr-o data! Nu te trezesti intr-o buna dimineata traindu-le pe toate, ca la carte! In fond, timid sau chiar anxios, de pilda, poti fi toata viata, dar cumva inveti sa faci fata situatiilor mai solicitante.
Partea proasta este ca, in momentul in care ti se cere prea mult si nu stii sa spui „nu“, nu stii sa asculti semnalele pe care propriul organism ti le transmite
(„Mananca, sanatos si la timp, pentru ca ai nevoie de energie de buna calitate!“; „Odihneste-te, nu mai apela la inca o cafea sau un energizant pentru a putea sa faci fata cerintelor de la serviciu!“).
Astfel, ajungi sa iti epuizezi resursele. Practic, punandu-te pe ultimul loc, nu faci altceva decat sa creezi terenul propice pentru aparitia acestui sindrom.
Pe de alta parte, cum resursele nu se gasesc niciodata doar in interiorul tau, o viata sociala activa, cu timp de calitate petrecut fie in familie, fie cu prietenii, este – si aceasta – un bun mijloc prin care sa-ti pastrezi echilibrul mintal si forta psihica. Atentie: viata sociala nu se duce pe Facebook, ci in lumea reala!
Care sunt efectele pe termen lung ale acestui sindrom?
M.E.: In functie de cat a „actionat“ sindromul, de severitatea lui, respectiv de cat de repede a fost identificat si/sau tratat, efectele pot fi diferite.
De vreme ce unii specialisti il asimileaza, insa, cu o forma de depresie (care e, oricum, o afectiune serioasa), consecintele pot merge de la obezitate sau, dimpotriva, anorexie – trecand prin dependenta de droguri ori slabire fizica si psihica – la o patologie mai grava si pana la suicid sau deces: de exemplu, prin stop cardiorespirator asociat extenuarii fizice (vezi cazul nefericit „Raluca Stroescu“).
Cum putem depasi efectele lui?
L.M.: Le depasim in momentul in care realizam ca suntem pe un drum gresit, din care trebuie sa ne oprim. Cel mai bine este ca aceasta oprire si alegerea unui alt drum sa le facem alaturi de un specialist, care intelege mecanismele psihice care ne-au determinat sa actionam astfel incat sa ne epuizam.
Pentru ca, daca vrei sa te vindeci, trebuie sa intelegi punctul de pornire, faptul ca „terenul tau“ (care reprezinta structura ta psihica, modul in care stii sa faci fata evenimentelor de viata perturbatoare) a permis factorilor favorizanti (un serviciu si un post cu multa raspundere, care implica efort intelectual prelungit si sustinut, un sef nerezonabil in cererile lui, contextul socioeconomic in care traim) sa te duca in pragul unei epuizari.
Si cel mai important este sa sesizezi cu mult inainte ca te-ai lasat purtat de orgoliu sau de o gandire distorsionata, de tipul „totul sau nimic“, care nu-ti permite sa te bucuri de micile sau marile rezultate, pentru ca doar „excelent/extraordinar/nemaiintalnit“ sunt calificativele care te satisfac. Or, in viata, sunt putine momentele sau rezultatele excelente sau extraordinare.
Vestea buna este ca orice persoana poate invata sa se inteleaga, sa-si recunoasca emotiile, astfel incat sa le poata exprima social acceptabil si, mai mult decat atat, sa le stapaneasca satisfacator.
Este acest sindrom generat doar de viata profesionala sau poate aparea si in alte circumstante? Care ar fi acestea?
L.M.: Sindromul burnout defineste exclusiv epuizarea organismului prin suprasolicitare profesionala. Dar merita reamintit ca aceasta este posibila in cazul acelor persoane care au o anumita structura psihica, care au o capacitate de rezilienta scazuta, persoanele submisive.
