Now Reading
#metoo nu e un moft. Eu am fost hărțuită în liceu, de profesorul meu

#metoo nu e un moft. Eu am fost hărțuită în liceu, de profesorul meu

Revista Psychologies

#metoo nu e un moft. Nici un motiv de care ne agățăm doar pentru a avea o nouă preocupare. E o realitate ținută ascunsă prea mult timp. Iar dacă nu ai trecut prin așa ceva, nici nu ai idee cât te afectează.

Citește și:

Să ierți o infidelitate nu e deloc ușor. Alegi să trăiești cu suferința. De bună voie.

Ce-mi doresc pentru copiii mei? Să ştie să gândească singuri, să nu cedeze manipulărilor. Educația dobândită la școală ar putea să-i învețe asta

Prima întâmplare care m-a marcat a avut loc în liceu. Profesorul nostru de limba română se ocupa de revista liceului, iar eu, cum mă visam scriitoare la acea vreme, am fost încântată de idee. Eram clasa a zecea, aveam 16 ani. Uneori, reuniunile pentru a discuta articolele sau sumarul revistei aveau loc sâmbăta la liceu.

Eram o fată retrasă, mereu am fost. Frumușică, aveam trecere la colegii mei și, evident, un iubit. La rândul lui pasionat de poezie, se alăturase și el grupului din cadrul acestei reviste.

Chiar dacă sâmbetele ni le petreceam la școală, eram încântați de „munca” noastră. Ne lăudam că suntem singurul liceu (pe vremea aceea) care are propria revistă. Eram și cel mai bun liceu din oraș.

Într-una dintre sâmbetele alocate acestei preocupări am mers doar eu. Prietenul meu de atunci nu a venit. Să ne înțelegem, facem parte din generațiile vechi de elevi.

Nu existau gesturi necuvenite între noi doi și nici nu ne-am fi permis vreodată să ne pupăm în liceu, în văzul tuturor. Faptul că ne țineam de mână spunea deja tuturor că suntem „împreună”.

În ziua aceea ne certasem. Iar el, supărat, nu a venit să discutăm despre revistă. Eu m-am dus, deși nici eu nu eram bine dispusă. Am stat și mai retrasă decât de obicei, într-una dintre bănci, singură. Atunci, profesorul de limba română a venit și s-a așezat lângă mine.

Aveam coatele pe bancă, iar mâinile încrucișate. Puțin îngândurată, ca orice adolescentă îndrăgostită. M-a întrebat ce am, iar eu am răspuns că nu am o zi foarte bună, în schimb am un subiect bun pentru un articol.

Și-a pus mâna pe interiorul brațului meu și s-a apropiat de urechea mea șoptindu-mi de ce nu îi spun lui care e problema că poate mă ajută pentru că îi plac foarte mult. M-a pupat pe obraz în timp ce mâna de pe braț îmi atingea deja un sân.

Nu știu cum și cu ce viteză m-am ridicat din bancă trăgându-mi ghiozdanul și am ieșit din clasă. Nu erau mulți colegi de față și erau preocupați de ce lucrau în grup. Simțeam că mi s-au înmuiat picioarele și doar vreau să fug de acolo. Apoi mă gândeam cum o să mai dau ochii cu el la ore…

A fost dramatic pentru mine. Era profesorul meu, dar nu știam ce înseamnă ce a făcut el. M-am gândit dacă sunt vinovată.

Dacă venind sâmbăta la școală pentru revistă, i-am dat de înțeles ceva greșit. Nu am spus nimănui. Dar mult timp mai târziu, într-o discuție oarecare în familie, mama, care urmase același liceu cu același profesor de română (tânăr pe atunci) afirmă despre el „A, un fustangiu, mereu să dădea la eleve. Și eu am pățit-o cu el, dar l-am pus la punct.”

Acum realizez că poate dacă mama, cu ani în urmă, ar fi depus o plângere către directorul liceului, poate s-ar fi aliat și alte eleve în această situație și s-ar fi luat măsuri.

Nefăcând-o, ani mai târziu, eu, fiica ei, am trecut prin fix același lucru. Doar că eu nu am tupeul mamei mele de a „pune la punct”. Eu m-am speriat și am trăit cu groază orele de limba română.

Eu simțeam că nu îmi mai circulă sângele dacă îl vedeam pe culoare. Mie încă îmi vine să vărs când îmi amintesc episodul. Aș fi vrut ca eu, cea de acum, să mă pot ajuta pe mine, cea de atunci.

Dar nevorbind, niciuna dintre noi… mama pentru că nu a dat atenție, eu pentru că mi-a fost rușine să spun și teamă să nu îmi afecteze studiile în vreun fel… nu am făcut decât să ignorăm și să ne bucurăm că am scăpat noi de episod. Fără să ne pese de cele care vor mai trece prin asta cu acel profesor.

Așa că #metoo nu este un moft. Nu este o toană a femeilor. Nu are niciun alt mesaj ascuns decât că este profund jignitor și amenințător la adresa integrității noastre să fim tratate astfel.

…Pentru simplul fapt că suntem mai slabe fizic sau că ierarhia ne situează într-o poziție de subordonare.

Foto: shutterstock.com

 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top