Greu de decis
Am fost casatorita in Romania. Am doua fetite care sunt tot ce am mai de pret pe lume, dar soarta a vrut sa nu ma pot bucura de zambetul lor in fiecare zi, deoarece in 2001 am hotarit sa plec in necunoscut fiind fortata de lipsuri si neinpliniri. Am ajuns in Germania cu toate ca nu aveam decat o familie recomandata de un prieten. Am invatat sa ma descurc cu mult greu, lacrimi si increderea in Dumnezeu.
Am obtinut acte aici prin casatoria cu un neamt cu inima de gheata, mi-am adus fetitele langa mine, mi-am gasit de lucru imdiat ce mi-au iesit actele. Eram cea mai fericita, cu toate ca restul familiei era in Romania. Dupa venirea fetitelor au inceput problemele cu sotul meu: jignea copiii, le brusca, ce mai, le facea viata grea pe cand mie imi spunea Iubire, ele sant vinovate. Ne-am despartit. A fost foarte greu cu doi copii s-o iau de la zero dar am reusit!!!
Am cumparat in rate tot ce ne-a trebuit. Sa putem supravetui, lucram tot timpul ca altfel nu ne descurcam. Fetele au inceput sa se simta singure si straine, sufereau mult si spuneau ,,Indiferent ca aici avem de toate nu suntem fericite”. Asa ca m-au parasit si ele si au tinut mortis sa mearga inapoi la bunica. Am ramas singura cu sufletul distrus, plangand in urma lor. Desigur ca nu am putut sa plec si eu deoarece eram plina de datorii la banca.
La scurt timp Dumnezeu mi-a scos in cale un om bun cu care ma inteleg, iubeste fetitele, de aceea il iubesc, pentru ca m-a scos din necazuri, imi ofera tot ce vreau si poate, dar copiii nu mi-i poate aduce deoarece nu mai vor, pentru ca eu le-am promis ca termin datoriile si merg la ele.
Situatia actuala asta este. Ce sa fac? Sa renunt la totul sa merg iar in saracie, sau sa sper ca intr-o zi voi fi cu fetitele si cu prietenul meu fericiti? Ce pot face? Voi ce ati fi facut? Multumesc.
