Sexul nostru cel de toate zilele
” Fac sex, deci exist ” , cam asa cred ca va incepe in curand CV-ul oricarui pretendent la socializare. E proba eliminatorie in construirea unei relatii. A devenit proba eliminatorie, mai bine spus si daca incerci sa aduci contrargumente cu o voce naucita, poate ti se va raspunde ca in lumea setata pe repede inainte nu e loc si pentru tine, cea demodata si iesita din trend.
Prin urmare, neamule , sa facem sex. Cat mai pervers si murdar daca se poate, cat mai iesit din normal si cat mai fara de prejudecati. Unde sunt tatonarile pline de emotie si freamatul de gene ? Unde sunt framantarile, intrebarile si bucuria unui suras si sarutul stangaci pe coltul buzelor ? In nici un caz in scenariile xxl, nici in paginile revistelor care promoveaza sexualitatea ca pe o religie. Mi-e mila de aceei amanti care mototolesc cearsafuri deja sifonate de alte trupuri care nu au lasat in urma lor nici o emotie decat, poate o dara de parfum si o baie plina de stropi de apa. Si goana spre o alta cautare, un alt posibil partener la fel de grabit si ” social ” pentru a demonstra efemeritatea clipei in care ne credem vii, frumosi, virili si seducatori. In spatele nostru mirosul de mosc ca a doua piele isi prezinta cartea de vizita.