Tot mai mulți părinți îmi povestesc că le este teamă: copiii lor primesc totul de-a gata, nu mai gândesc singuri, nu mai au motivație să muncească pentru școală. Când îi întreb pe elevii cu care lucrez dacă folosesc inteligența artificială, răspunsul vine rapid și fără jenă. Folosesc ChatGPT, Gemini, altele. Unii adaugă că nici nu trebuie să caute special: când deschid Google, modelul AI apare automat. În Canva, în CapCut, asistentul e la un click distanță. De multe ori îl apasă din curiozitate, spun ei.

Înainte de a vorbi despre ce face AI-ul specific minții unui adolescent, merită să privim tabloul mai larg.

Riscurile mediului online: trei unghiuri

Specialiștii în siguranță digitală organizează riscurile la care sunt expuși copiii online în jurul a trei dimensiuni.

Prima e cea a conținutului: ce ajunge la copil fără ca el să caute. Reclame cu conținut violent sau sexual care apar în jocuri, ferestre pop-up care promit premii false. Soluția e dublă: aplicații de control parental și conversații directe cu copilul despre ce înseamnă conținut manipulativ.

A doua e cea a contactului: interacțiunile cu alte persoane în mediul online. Bullying, hărțuire, solicitări de informații personale, ademenire spre conținut sexual, presiune spre comportamente de risc, inclusiv autoagresiune. Vulnerabilitatea crește direct proporțional cu cât timp petrece copilul online nesupraveghat.

A treia e conduita: comportamentele riscante pe care copilul le adoptă din proprie inițiativă. Un studiu al Internet Watch Foundation arată că o treime din imaginile sexuale cu minori de pe internet sunt autogenerate, peste 75% provenind de la copii între 11 și 13 ani. Copilul nu e doar receptor; poate deveni și actor al unui risc pe care nu îl înțelege.

Toate trei necesită educație și comunicare, nu liste de interdicții.

Cognitive offloading: când instrumentul preia controlul

Riscurile legate de AI sunt dintr-o categorie diferită: mai puțin vizibile, mai lente, mai greu de atribuit unui moment anume.

Psihologii numesc asta cognitive offloading: transferul unor procese mentale către instrumente externe – un calculator, un telefon, un motor de căutare, acum un AI. Creierul tratează aceste sisteme ca extensii ale propriei memorii. Folosit deliberat, e util. Folosit pe pilot automat, are costuri reale.

Un studiu publicat în Societies arată că utilizarea frecventă a AI afectează negativ gândirea critică: atunci când AI-ul furnizează soluții rapide, utilizatorii exersează mai rar raționamentul independent. Autorii constată că dependența de AI slăbește treptat memoria, analiza și capacitatea de argumentare. [Societies, 2025]

Un al doilea studiu a comparat studenți care au folosit ChatGPT cu studenți care au studiat tradițional. După 45 de zile, grupul cu AI a obținut scoruri mai mici la retenția informației: 57,5% față de 68,5%. Explicația cercetătorilor: efortul cognitiv redus în timpul învățării înseamnă mai puțină consolidare. [Computers in Human Behavior Reports, 2025]

Ce se întâmplă, concret, în mintea unui adolescent

Primul mecanism e legat de gândirea critică. Când un sistem produce instant un răspuns plauzibil, creierul tinde să sară peste evaluarea independentă. La adolescenți, acest proces e în formare, nu consolidat.

Al doilea e iluzia de competență. Elevul care primește un eseu bun de la AI capătă impresia că înțelege subiectul. Psihologii numesc asta fluency illusion: familiaritatea cu un răspuns e confundată cu stăpânirea materiei. La evaluare fără AI, lacuna devine vizibilă.

Al treilea îl observ direct în lucrul cu elevii: în loc să construiască un argument de la zero, ei ajustează ce le-a dat AI-ul și livrează. Cu cât o fac mai des, cu atât situațiile în care trebuie să pornească de la o pagină albă devin mai dificile.

Există și problema toleranței la efort cognitiv. AI-ul elimină disconfortul de a nu ști, de a căuta, de a reformula. Exact acest disconfort e mecanismul prin care se construiește rezistența cognitivă. Adolescenții expuși adesemea la răspuns instant ajung să evite orice sarcină care cere efort susținut.

Un adolescent care nu a exersat gândirea critică independent e mai expus să accepte conținut AI fără să îl chestioneze. Vulnerabilitatea la dezinformare nu e un efect secundar minor.

Două tendințe, un singur efect

Consumul intens de conținut scurt (TikTok, Reels, Shorts) și folosirea AI pentru teme acționează pe mecanisme diferite, dar efectul se suprapune.

Conținutul scurt obișnuiește creierul cu stimul rapid și schimbare constantă. AI-ul îl obișnuiește cu răspunsuri imediate, fără efort. Situațiile în care copilul trebuie să stea cu o problemă și să găsească singur o rezolvare devin tot mai rare.

Abilitățile nu dispar brusc. Se atrofiază din lipsă de exercițiu. Exact  așa cum mușchii unui membru șinut în ghips se slăbește.

Lucrez cu elevi în sesiuni individuale, online și față în față. Le este din ce în ce mai greu să rămână concentrați mai mult de 20-25 de minute. Observ asta mai ales la cei fără limite la ecrane și fără filtru pe conținut. Fără antrenament cognitiv constant, orice sarcină care cere efort pare dificilă; răspunsul reflex, înainte de orice încercare, e „nu știu”.

Diferența care se lărgește

La polul opus sunt elevii cu timp limitat la ecrane: păstrează curiozitatea, caută soluții, au chef să încerce lucruri noi. Diferența e deja vizibilă și se va adânci înăuntrul aceleiași generații – în aceeași clasă, uneori la aceeași bancă.

Un copil care folosește AI pasiv ia răspunsul, îl livrează, îl uită. Celălalt îl folosește ca punct de plecare: îl chestionează, îl testează, construiește ceva cu el. Pentru al doilea, AI-ul e un instrument. Pentru primul, e un scurtătură care costă mai mult decât pare.

Cum ajunge un copil într-o categorie sau alta nu ține de accesul la tehnologie. Ține de ce i s-a explicat despre ea. Asta e treaba părinților și a educatorilor, nu a copiilor.