Ce este inteligenta?

Incepand cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, aceasta imprecizie a semnificatiei termenului inteligenta a determinat oamenii de stiinta sa se orienteze spre piste de cercetare uneori foarte divergente. Rezumand un secol de cercetari, putem spune in prezent ca inteligenta are pentru cercetatori trei sensuri principale.

Cel mai uzual sens se refera la capacitatile mentale generale. Acestea sunt foarte extinse, acoperind in special limbajul, dar si gandirea, perceptia, memoria si facultatile senzoriale si motrice. Aceasta este, de altfel, definitia utilizata in cele mai multe teste, iar un copil va fi considerat normal din punctul de vedere al inteligentei daca este capabil sa deseneze un cerc sau sa-si spuna prenumele, chiar daca nu exista o prea mare legatura intre aceste doua aptitudini.

Tot cu acest sens general, folosim termenul inteligenta pentru speciile de animale. Spunem ca o furnica este inteligenta pentru ca, in comparatie cu alte insecte, cum ar fi fluturele sau buburuza, in cazul sau, organizarea sociala si a muncii este uimitoare. Acelasi lucru este valabil si pentru albina, considerata inteligenta pentru ca poseda un limbaj primar ce-i permite sa le indice celorlalte directia in functie de soare si distanta pana la polenul ce trebuie cules din flori.

Al doilea sens de rationament a fost evidentiat mai ales de psihologi, fiind insa anticipat de unii savanti din secolele trecute, cum ar fi Descartes. A fi inteligent inseamna a avea capacitatea de a gandi, adica de a atinge un scop plecand de la anumite elemente date.

Un caz concret este rezolvarea problemelor. Atentie, problema va va duce probabil cu gandul la matematica, in timp ce, pentru psiholog, termenul problema este foarte general; instalatorul rezolva o problema atunci cand repara o teava, organizarea unei casatorii este o problema (casatoriile celor buni la matematica nu sunt neaparat cele mai reusite.), iar utilizarea unei masini de cusut este o alta problema. Nu va ganditi la ceva plictisitor, atunci cand vorbiti despre o problema, caci multe jocuri . de la ghicitori la jocul de sah, iar, mai nou, jocurile video sunt probleme. In fine, exista un al treilea sens al cuvantului inteligenta, cel de „cultura”.

A fi inteligent inseamna a fi cultivat. Cultura cuprinde limbajul (in special bogatia vocabularului) si totalitatea cunostintelor. Cultura nu este ereditara, ci se sprijina pe memorie si pe deprinderi formate. Conform unei teorii americane, behaviorismul (behavior = „comportament”), predominanta din anii ‘20 pana in anii ‘60, totul poate fi invatat. Cuvantul inteligenta fusese, de altfel, respins, pentru ca evoca o capacitate innascuta, fiind inlocuit cu notiunea de rezolvare a problemelor. Nu rezolvam o problema printr-o sclipire de geniu, ci invatam sa o solutionam. Dulgherul nu reuseste din prima o sarpanta complexa, la fel cum unei croitorese nu-i ies costumele elegante de la prima incercare. Aceasta opinie, ca inteligenta provine din deprinderi complexe, revine in actualitate odata cu modelul oferit de calculator si cu ideea ca inteligenta este in mare parte. memorie!

Paradoxul inteligentei a fost la un pas de rezolvare atunci cand un psiholog englez, Charles Spearman, a descoperit pe la 1900 o analiza matematica ce permitea investigarea inteligentei printr-o serie de „aptitudini” sau “factori”. Unul dintre cei mai straluciti succesori ai sai, cercetatorul american Thurstone, a identifica cinci aptitudini de baza (dar exista si altele) si a elaborat nenumarate teste pentru a le diferentia. Fara sa le luam in ordinea importantei lor (pentru ca toate sunt egale, in aceasta viziune asupra inteligentei), aptitudinea verbala este un factor de reprezentare verbala si corespunde testelor de intelegere a ideilor exprimate.

• Aptitudinea spatiala consta in capacitatea de a ne imagina obiectele in doua sau trei dimensiuni.
• Aptitudinea de a gandi este, de asemenea, luata in consideratie, aceasta corespunz and capacitatii de a rezolva probleme logice, de a face previziuni sau un plan.
• Aptitudinea numerica e specifica unei bune utilizari a cifrelor si rezolvarii problemelor cantitative, care sunt caracteristice matematicienilor.
• Si, in final, fluiditatea verbala corespunde rapiditatii si usurintei de a folosi cuvintele (un individ inteligent poate sa fie elocvent sau nu.).

Aceasta conceptie despre o inteligenta ce acopera realitati diferite a fost dusa la extrem in teoria inteligentelor multiple de Howard Gardner (1993), care propune sapte forme de inteligenta: lingvistica, logico-matematica, spatiala, muzicala, chinestezica (dansatori si atleti), interpersonala (simtul relatiilor sociale) si intrapersonala (reprezentarea sinelui).

Dar aceasta conceptie este si o extensie a conceptului de inteligenta, astfel incat ajunge sa fie sinonima cu orice abilitate. Daca afirmam ca un sportiv este inteligent pentru ca alearga cu viteza sau pentru ca este rapid la ping-pong, ce am putea spune in cazul acesta despre un ghepard sau un vultur?

Este mai bine sa restrangem inteligenta la formele abstracte ale gandirii asa cum a demonstrat cercetarea in domeniul psihologiei, punand in acelasi timp in valoare aptitudinile senzorio-motorii si celelalte aspecte ale personalitatii. Un caracter amabil sau extravertit poate fi, in plan profesional sau familial, mai adecvat decat o inteligenta foarte abstracta, combinata cu un caracter rece sau introvertit.

Mai multe despre inteligenta aflati din cartea

Experimente de pisihologie pentru dezvoltarea personala de Alain Lieury Editura Polirom