Nu lua nimic personal!
Probabil că ați auzit (de) acest îndemn, pe care eu unul l-am regăsit prima dată ca fiind unul din principiile de a trăi în adevar la vechii tolteci (o civilizație dispărută, predecesoare celei aztece, care se consideră că a existat la sfârșitul primului mileniu d.Hr. în zona Mexicului de azi). La prima citire pare simplu. Doar că atunci când am discutat despre asta cu alte persoane, am observat că multe dintre ele au dificultăți în a înțelege CUM se poate face asta practic.
Pentru a vă aduce în atenție nu doar perspectiva mea în legatura cu felul în care putem folosi acest îndemn, vă invit să regăsiți mai jos ceea ce a spus filozoful grec Epictet (55-135 d.Hr.) despre asta, înaintea toltecilor (textul de mai jos este din cartea „MANUALUL” a lui Epictet, tipărită la editura Seneca Lucius Annaeus în anul 2015 în Bucureşti – pagina 68)
„Când cineva îți face un rău sau te vorbește de rău, să spui despre el că „așa i s-a părut”.
„Când cineva îți face un rău sau te vorbește de rău, aminteste-ți că „el face sau vorbește socotind că îl priveşte pe el”. Nu își poate da seama ce ți se potriveşte ție, ci doar ce i se potrivește lui. Dacă i se pare că ceva e rău, doar el are de suferit, pentru că s-a amăgit. Dacă cineva ia un raționament adevărat ca fiind fals, nu raționamentul are de suferit, ci persoana care s-a înșelat. Dacă acționezi în conformitate cu asta, atunci vei fi blând cu cel care te învinuiește. Vei spune despre el că „așa i s-a părut”.
Altfel spus, să fim conștienți de faptul că ceea ce spun și fac alții în raport cu noi este în conformitate cu felul în care ei se înțeleg pe ei și înțeleg lumea (conform cu modelele lor de gândire și acţiune – „adevărurile” lor proprii) și nu cu cele ale noastre. În plus arareori ceilalți își dau seama (sunt preocupați) de ce ni se potrivește.
Unul din principiile programării neurolingvistice (NLP) spune că fiecare om are „în capul său” o „hartă a realității”. Altfel spus o reprezentare mentală a celor cu care a relaționat de-a lungul vieții sale (lucruri, fenomene, persoane, situații, circumstanțe), bazată pe valori (elementele importante pentru el/ ea în viață) și convingeri. Iar varianta nefuncțională a folosirii ei este cea în care cineva vrea să o impună altor persoane, plecând de la convingerea că harta sa este cea corectă/ bună/ adevărată. Faptul de avut în vedere este că acest proces se petrece în mod neconștient/ automat și este cel care stă la baza comportamentelor persoanei în cauză.
Concluzia care apare este că, de cele mai multe ori, atunci când cineva se comportă într-un mod nedorit/ „rău” față de o altă persoană, persoana în cauză o face nu pentru că „are ceva” cu cealaltă persoană (vrea să îi facă un rău în mod intențional), ci pentru că este un automatism declanșat de felul în care arată, din perspectiva sa, circumstanțele existente atunci, în armonie cu „harta” sa mentală.
În momentul în care am conștientizat impactul „hărții” mentale și faptul că este unică pentru fiecare om de pe acest pământ, am putut să mă opresc din „a avea dreptate” de fiecare dată și am avut acces la acceptarea celorlalți așa cum sunt și cum nu sunt. Acceptare nu, în sensul că sunt de acord cu ei, ci pe de o parte în sensul că sunt conștient că „harta” mea nu este perfectă și pe de altă parte sunt conștient că fiecare persoană cu care mă întâlnesc de-a lungul vieții are o „hartă” diferită de a mea, după care se ghidează în călătoria vieții.
În plus, am mai primit o veste bună: ca orice reprezentare a unui „teritoriu” (în acest caz a realității), pe care noi o construim/ alcătuim, harta poate fi modificată/ îmbunatațită în orice moment, pentru a reda cât mai fidel teritoriul pe care îl reprezintă.
Cum ar arăta viața noastră și relațiile cu alte persoane dacă am aplica acest principiu, în mod consecvent?
