Now Reading
Povești din cuvinte, spațiu de joc, pânză de artă

Povești din cuvinte, spațiu de joc, pânză de artă

alexandrina-carmen-ene
povești-din-cuvinte-spațiu-de-joc-pânză-de-artă

Jocul și povestea creează acel spațiu psihic în care vindecarea este posibilă.

Am crescut cu jocul, povestirea, știința și arta în casă și bine ar fi fost dacă lista s-ar fi oprit aici… însă, pe măsură ce creșteam, printre noi și-a mai insinuat umbra și prezența și doamna BOALĂ, cea de tristă amintire.

M-am întrebat ulterior, cum de ajunsesem eu să vreau să devin medic renumit și să inventez tratamente pentru inimi în durere și cancere. După care am alungat gândul cu un fel de raționalizare – „așa vor toți copiii, când sunt mici”, mi-am spus până să încep să studiez psihologia și să mă uit mai atent la cine am crezut că sunt cu moștenirea mea și să caut firul sinelui meu autentic.

Acum știu că trupul meu de fetiță percepea corpurile fragile ale părinților, răvășite de traume ca peșterile de lilieci, unii care mi se încâlceau în părul pe care l-aș fi vrut lung, dar pe care mama se încăpățâna să mi-l tundă scurt. Da, și, întocmai ca în pictura lui Magritte – „Destinul Omenesc”(1933), simțeam atât de multe altele despre ei și suferințele lor și despre mine în relație cu ele, da și toată această cascadă de trăiri nu știam cum altfel să o exprim decât prin joc, desen și întrebări care mă luau și pe mine la fel de tare prin surprindere ca și pe ei. Ca și cum ar fi izvorât mai degrabă din spațiul dintre noi și ar fi zburat spre văzduhuri de sens care să mă năucească și pe mine și pe ei.

Formele mele de vis diurn, desen și joc se învârteau în jurul unei tentative de antidotare a siluetei bolii și a morții. Cream un fel de spații ale frumuseții, ale tinereții fără bătrânețe și ale vieții fără de moarte.

Acum percep cât de mult m-a ajutat acest dar al exprimării prin desen și culoare, pe care l-am moștenit la rândul meu de la mama, care de multe ori mi-a cerut să mă lepăd de pasiunea pentru artele vizuale, de teamă să nu ajung să mă confrunt ca și ea cu: „Nu curge, da’ pică bunăstarea în viața de artist. Artiștii abia se descurcă de pe o zi pe alta. Mai bine să îți împletești codițe de știință de pe băncile școlii și să păstrezi pictura doar pentru timpul liber.”

Citește continuarea articolului în ediția de mai 2023 a revistei Psychologies sau abonează-te și profită de ofertele speciale!

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top