Puterea poveştilor
În momentul în care omul nu a înţeles, şi-a imaginat. În momentul în care a înţeles sau a crezut că a înţeles, a dat mai departe. O poveste nou-nouţă sau o poveste veche, pentru a se bucura de ea împreună cu ceilalţi. Iar ceilalţi s-au strâns să asculte, au întrebat, şi-au întipărit în mintea povestea şi au plecat cu ea mai departe. Iar după ce s-au gândit la ea suficient de mult încât povestea le-a devenit un pic personal, au dat-o mai departe în lume, păstrând-o în acelaşi timp.
Pentru suflet (sau pentru minte, cum îţi sună mai bine), poveştile sunt echivalentul pâinilor şi peştilor împărţiţi mulţimii venită să-L asculte pe Iisus. Hrană, siguranţă, coeziune, bucurie. Aparţinem unii altora, împărţim poveşti comune.
citește continuarea în ediția specială Psychologies: Împreună
