Despre reaua vointa, cu bunavointa
Realizasem un dosar despre aceasta virtute si se pare ca numarul s-a vandut prost. Probabil ca cititorii s-au intrebat ce ne-a apucat de scriem atata despre ceva ce toata lumea stie ca exista cand exista, si cand nu exista, asta e.
Cred ca motivul abordarii acestei teme a parut a fi conformarea cu trendul international. Parea ca e de bonton sa serbezi Ziua Bunavointei, o valoare prosociala care creste si capitalul nostru de imagine daca o promovam si ne bagam si noi in seama in felul acesta, nu?
Adica nu parea ceva acut, necesar, important… cum ar fi o tema despre cuplu, sa zicem, ca doar toti avem pe cate cineva acasa si nu e mereu cu roze si cu turturele… Parea o tema abstracta, un fel de lux, de discutie de amorul artei, ca sa parem complecsi…
In realitate, cred ca bunavointa este o tema mai acuta decat una de cuplu sau de educatie a copiilor, desi nu cred ca e indicata o ierarhie aici.
Exercitiul agresivitatii cotidiene este atat de generalizat, incat aproape ca ne-am desensibilizat. Ne-am obisnuit sa traim prost, intre oameni care ne calca pe bataturi in trafic, la birou…
Si mai cred ca fiecare din intrebarile noastre legate de propria viata, de educatia copiilor sau de sex, sau de spiritualitate, sau de conflicte la locul de munca este legitima si importanta, ca doar de aia le abordam.
Numai ca, in viziunea mea, bunavointa le traverseaza pe toate. Bunavointa, adica rabdarea de a asculta pana la capat, de a numara pana la 20 inainte sa explodezi de nervi, de a respira adanc atunci cand un batran urca greu in tramvai (si de a-l ajuta), de a nu ridica tonul atunci cand esti agresat gratuit si de a incerca sa intelegi ce vrea sa spuna celalalt prin tafnosenia lui.
Bunavointa este acel prag de toleranta care la fiecare e mai sus ori mai jos. Pe mine ma enerveaza ca nu e ordine in birou, pe tine ca e prea maniacala ordinea impusa de altii… Cine stie?
Ideea e ca, prin bunavointa, prin acest filtru al rabdarii si finetii sociale, putem dezamorsa multe. Adica ne putem face viata mai buna chiar daca lucram sau traim intr-un cuib de vipere.
Porneste de la mine, de la tine, nu de la ceilalti. Singura persoana pe care o putem schimba e cea proprie. Nu putem influenta comportamentul imbecil al altora, dar putem decide sa ramanem calmi si sa zambim cu umor. Adica binevoitori.
Si astfel sa trecem prin „spuma zilelor“ mai eleganti si mai intelepti. Sau mai detasati. Iar bunavointa nu este o valoare abstracta, facultativa. Dimpotriva, e urgenta, cotidiana.
Si nu e usoara sau innascuta. Nu face parte din personalitatea de baza, ca temperamentul mai vesel sau mai melancolic, primit de la gene, de la Dumnezeu etc…
E ceva complicat si se invata. Are parametri ficsi, iar distinctia dintre bunavointa si submisivitate fraiera e destul de fina. Iata de ce continuam sa serbam bunavointa si anul acesta, pe 13 noiembrie.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto: shutterstock.com
