CItesti acum
Pentru mine, cel mai important lider va fi mereu tata

Pentru mine, cel mai important lider va fi mereu tata

Mereu am fost fascinată de ideea de lider. După numeroase informații acumulate despre lideri, am revenit la cea mai bine conturată imagine a acestui concept: tatăl meu.

Citește și:

Relația cu mama devenise toxică pentru căsnicia mea, așa că am ales

Părinții mei nu au fost niciodată interesați de binele meu nici măcar de al lor. Am crescut în certuri, scandaluri, amenințări cu moartea, bătăi

 

În pofida informațiilor acumulate, cu multă curiozitate din partea mea, despre lideri, cel mai concret exemplu de lider nu este un personaj dintr-o carte, dintr-un film, sau chiar din vreun domeniu anume…

Este vorba chiar despre tatăl meu. Un lider pe care l-am avut alături mereu. Dar pentru care numele de „tata” mi-a fost mult mai la îndemână decât cel de „lider”. Și totuși, el este pentru mine un lider în adevăratul sens al cuvîntului.

Ce am învățat de la tata, mai mult decât din orice altă sursă, este că pentru a fi un lider bun cu cei din jur, trebuie să fii mai întâi lider bun pentru tine însuţi.

“Pentru a îndrepta lumea, trebuie mai întîi să ne îndreptam naţiunea; pentru a îndrepta naţiunea, trebuie mai întîi sa ne îndreptăm familia; pentru a îndrepta familia, trebuie mai întaîi să ne cultivăm viaţa noastră personală; pentru a ne cultiva viaţa noastră personală, trebuie mai întîi să ne îndreptăm propriile inimi” spunea Confucius.

Este un citat care îmi place pentru că oricât de influent ajungi, cu certitudine ai pornit de la tine însuți. Și e bine să nu uiți niciodată să revii către tine.

Un lider începe cu propria sa persoană. Dacă nu poţi fi un lider în raport cu tine și cu lumea din imediata ta apropiere, atunci nu ai nici o şansă să poţi ajuta sau schimba lumea. Daca eşuezi în acest aspect, contribuţia ta oferită lumii va fi minimă.

După părerea mea, acesta este unul dintre secretele puterii liderului. Capacitatea acestuia de a-şi controla de propria viaţă, de a fi stăpân pe propria sa soartă. Abilitatea de a stabili obiective realiste și a le atinge, fiind un bun manager în primul rând pentru sine.

Tatăl meu a fost mereu modest. Nu a pus accent niciodată pe diplomele obținute, nu i-a plăcut să aibă funcţii de conducere, funcţia de şef a refuzat-o de nenumărate ori, cu toate că o merita. Pentru el alte valori erau mai importante în viaţă, iar ele nu porneau de la o funcție.

Citeste si

Tata în schimb a ştiut mereu să se facă ascultat, să cucerească prin felul său de a fi, prin argumentele sale logice, iar oamenii îl urmau mereu şi îl luau drept exemplu.

Era într-un fel un şef neoficial, neformal, dar care conducea oamenii. În familie, pentru noi, a fost mereu omul pe care ne-am bazat, ale cărui sfaturi au fost în interesul nostru și care a știut să ne sprijine și să ne înțeleagă chiar și atunci când nu îi urmam sfaturile.

Rămâne pentru mine un exemplu pentru că a știut să prioritizeze aspectele vieții sale și să fie un om împlinit.

A reușit profesional prin influența pe care a exercitat-o asupra celorlalți, prin succesele avute, prin obiectivele atinse și satisfacția propriei munci.

Iar la nivel personal, a reușit să contribuie la armonia propriei familii și să educe copii independenți, autonomi și cu o bună stimă de sine.

De Anastasia Pojoga

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

La inceputul paginii