CItesti acum
Un diagnostic, o teamă teribilă și un medic care mi-a redat sănătatea și pofta de viață

Un diagnostic, o teamă teribilă și un medic care mi-a redat sănătatea și pofta de viață

Nu am avut un diagnostic grav, dar aveam nevoie de o operație de care îmi era foarte teamă. Până am cunoscut un medic bun. Mai mult, am cunoscut un om bun, care a avut grijă de mine.

Citește și:

Fobie?! Pentru mine dentistul este un fel de ceasul rău, pisica neagră și tramvaiul 13…

Am reununțat la rolul de victimă și am preluat controlul asupra vieții mele

 

În anul 2011 am fost diagnosticată cu calculi biliari, mulți și mari de aproximativ 4 cm. De atunci am căutat să evit, să ignor faptul că singura soluție este să fac operație.

De câte ori mergeam la un control periodic, orice doctor căuta să mă convingă să mă operez și deja credeam că este o teorie a conspirației și respingeam vehement ideea.

Au fost 7 ani în care periodic aveam crizele și simptomele unui astfel de diagnostic și nu erau plăcute sau ușoare, dar îmi era frică de operație, spital, anestezie, cicatrici și tot ce înseamnă această decizie, preferăm să mă chinui.

Ignoram ideea unei operații și pentru că tot ce știam despre sistemul nostru de sănătate era negativ, de la tragedii precum cea de la Colectiv, la povești ale apropiaților despre analize încurcate sau diagnostice puse greșit care au condus la operații nenecesare.

Am trăit cu astfel de convingeri până când viața mi-a scos în cale mai mult decât un medic cu experiență… mi-a scos în cale un om bun. Medicul se numește Emil Popa, lucrează la spitalul Colțea, iar mie mi-a schimbat viața.

Pentru mine, relația cu un medic este foarte personală și vreau să pot avea încredere în el, să mă simt ascultată și în siguranță alături de el. Iar acest medic este unul dintre cazurile acelea rare în care, ca pacient, chiar simți și vezi că îi pasă de tine. Că nu ești doar un caz oarecare, o altă programare, o altă sarcină pentru ziua lui de muncă.

Pentru mine, cu atât mai personală am văzut relația cu un medic în care am avut încredere să mă sui pe masa de operație, fără niciun scut de protecție, să mă las pe mâna lui.

Am trăit panica de a mă opera. Știu că sunt cazuri mai grave, dar fiecare ne trăim intens subiectiv problema cu care ne confruntăm, iar eu mai degrabă aș fi fugit de mine decât să accept să mă operez.

Dacă nu găseam acest medic în care să am deplină încredere că îmi va fi mai bine după aceea, nu știu unde aș fi ajuns.

Îmi amintesc gândurile pe care le aveam cât timp am așteptat să intru în sală. Sunt o femeie tânără și îmi era jenă la gândul că m-ar dezbrăca.

Mă uitam în jur, la cei de pe holurile spitalului și totul mi se părea că se mișcă în reluare. Aproape număram secundele până când voi fi chemată în sala de operații.

Apoi, pe masa de operații, mă gândeam că anestezia nu își va face efectul. Mă simțeam ca într-o navă spațială acolo, cu mult personal medical în jur, fiecare arătând că știe ce are de făcut.

Mai puțin eu. Eu nu știam ce am de făcut. Până când a venit domnul doctor Popa și m-am liniștit. M-am simțit iar în siguranță. Știam că îi pasă și că va vea grijă de mine. Și sunt convinsă că așa are grijă de toți pacienții lui, nu doar de mine.

Nu am avut nicio durere sau senzație neplăcută după operație, nici măcar din cauza anesteziei. M-am trezit cu poftă de mâncare și de viață.

Citeste si

Am putut merge pe picioarele mele la câteva ore după operație. Am plecat acasă cu geanta pe umăr, făcând o plimbare până am găsit un taxi. În 4 zile am fost internată, mi s-au făcut analizele, operația și recuperarea. Iar acest medic a fost alături de mine chiar și din concediu.

Mulțumită lui văd sistemul medical altfel, am altă încredere în oamenii care muncesc în acest sistem. Mi-a dat curaj și bucurie să văd că există și oameni minunați.

Există medici pentru care, mai presus de orice, este binele pacientului. Mi-a dat toate explicațiile și asigurările necesare, cu răbdare, empatie și înțelegere. M-am simțit implicată în decizie și respectată. Nu mi-a mai fost teamă de recuperare sau de cicatrici.

Am ales să scriu această confesiune din respect și recunoștință. Când sănătatea ta nu mai depinde de tine, când viața ta stă în mâinile unui alt om, să găsești pe cineva precum acest medic este singura speranță pe care ți-o poți dori.

Îi voi mulțumi etern pentru ce fel de om și medic este.

 

De Ioana Ovreiu

Foto: shutterstock.com

Abonează-te la newsletter!

Abonează-te la newsletter!

Primește săptămânal resurse prin intermediul e-mail-ului!

Mulțumim pentru că vrei să fim prieteni!

Vezi comentarii (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Scroll To Top