Now Reading
Despre plictiseala – de Sorin Lavric

Despre plictiseala – de Sorin Lavric

Ati observat ca plictiseala a devenit etalonul lumii in care traim? De pilda, ce poate fi mai descalificant pentru o carte decat sa spui despre ea ca e plicticoasa? La fel, cel mai trist lucru pe care o femeie il poate spune despre un barbat este ca o plictiseste.

Un film e prost daca, incarcat fiind de timpi morti, are o desfasurare prea inceata, ca sa nu plictiseasca spec­tatorii. Iar exemplele pot continua mul­ta vreme. Plictiseala a devenit principala categorie estetica a modernitatii. Cu ea masuram frumusetea fiintelor care ne inconjoara, dar si serbezimea lor.

Farmecul unui om il judecam dupa usurinta cu care ne ajuta sa scapam de plictiseala, cum si valoarea unei piese de teatru o judecam dupa verva cu care actorii stiu sa ne tina treaza aten­tia. In caz contrar, senzatia de monotonie fada si previzibila ne da de inteles ca avem de-a face cu ceva cenusiu si desart. Intr-un fel, plictiseala a ajuns sa fie mai rea decat boala, decat necazurile sau decat corvezile inerente vietii acesteia. Ele, cel putin, te irita sau te e­ner­veaza. Plictiseala, nici atat.

Si atunci nu poti sa nu te intrebi de ce se inta­m­pla asa? Raspunsul direct si sin­cer este: fiindca suntem mediocri. Fiindca ni s-a urat cu binele, si asta de­oa­rece binele e intotdeauna tern, previzibil si banal. De lucrul acesta iti dai seama facand o constatare simpla: suferinzii si fanaticii nu se plictisesc niciodata. Primii, fiindca au o durere care le absoarbe atentia si le mobilizeaza energia; ceilalalti, fiindca au o cauza spre care isi atintesc mereu ochii.

In ambele cazuri, atentia le este vie, con­centrata si apriga. Mereu sunt preocu­pati de ceva: unii de suferinta de care vor sa scape, altii de scopul pe care vor sa-l atinga. Concluzia? Plictisea­la este con­se­cinta unui deficit de atentie sau urmarea unei caderi sentimentale. Un om plictisit e apatic, blazat si distrat. Nu se poate concentra prea mult asupra nici unui lucru, deoare­ce nimic nu-i mai poate starni curiozitatea. A a­tins acel prag de tocire a sensibilitatii dincolo de care viata nu-i mai poate o­fe­ri surprize.

Sa fie acesta stadiul in care am ajuns cu totii? Ne plictisim de moarte deoarece am epuizat mijloacele prin care pu­team pana acum sa ne dobandim sa­tisfactia. Suntem uzati si obositi in pu­­tinta de a ne mai simti atrasi de ce­va. Pe scurt, suntem abrutizati printr-un exces de stimulare si tocmai de aceea ne plictisim.

Remediul? Trairea unei suferinte sau asumarea unui ideal.

Despre ploaie, Martin Page, Humanitas
de citit:

Despre ploaie
Martin Page
Editura Humanitas
, Bucuresti, 2007

Un roman despre cea mai de­pri­man­ta manifestare me­teo: ploaia..

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top