Crezi că prezența fizică e de ajuns? Cel mic are nevoie de atenție, iubire, să-i înțelegi nevoile… Uite cum îți faci copilul să sufere și nu îți dai seama.
Trebuie să-l înveți pe cel mic să fie responsabil, dar nu-l obliga să-și asume responsabilități mai mari decât cele specific vârstei lui, cum ar fi să aibă grijă de un frate mai mic. Îi vei lua dreptul să trăiască o copilărie normală.
Încearcă să faci observații legate doar de comportamentul lui sau a lipsei de efort, dar nu generaliza. Nu îl jigni, cuvintele rănesc cel mai rău și nu le putem retrage.
Lipsa contactelor fizice, a semnelor de afecțiune, a cuvintelor de apreciere duc la neglijare emoțională, forma cea mai frecvent întâlnită a neglijării. Spune-i des cât de mult îl iubești și demonstrează-i asta de câte ori poți.
Încurajează-l mereu și arată-i că în tine are și un prieten și un părinte. Încurajează-l să vorbească despre visele sale, despre ce își dorește să facă în viitor.
Învață să îi ceri copilului părerea și arată-i că este important pentru tine ce gândește el. Când greșești față de el, cere-ți scuze. Copilul învață mai mult din comportamentul părinților lui și nu doar din ceea ce îi este transmis verbal. Programează zilnic un moment special doar pentru tine și copilul tău.
Nu îi impune copilului visurile pe care le-ai avut tu și nu ai avut ocazia să le împlinești. Învață-l și permite-i să fie cine este el de fapt și evită să îl transformi în cine ai dori tu să fie.
