Despre relatii interumane evoluate si confortabile
Se spune ca in orice relatie, fie ea de cuplu, fraterna, parinti – copii sau intre colegi, conflictul este inevitabil. Si ca este bine sa acceptam acest adevar fara a ne simti vinovati.
Este chiar indicat sa nu ne trecem sub tacere punctul de vedere de teama conflictului, un lucru pe care il fac surprinzator de multe persoane (si subsemnata, de altfel, care lucreaza intens la castigarea asertivitatii si indraznelii de a spune deschis ceea ce gandeste). Desi este un adevar, eu as adera la el numai partial.
De cand conduc revista Psychologies, pot spune ca am avut niste revelatii pe acest teren, sub forma de carti si discutii cu oameni foarte destepti (psihologi, de obicei). In urma acestor… iluminari, pot spune ca un conflict este evitabil daca disensiunea in puncte de vedere, idei sau nevoi este reperata suficient de devreme, discutata deschis, acceptata diferenta perspectivelor si daca se purcede la cautarea unor solutii win-win.
Nimeni nu spune ca este ceva simplu, ba chiar cred ca cere ani de antrenament.
Un antrenament perpetuu in materie de politete si de atentie, mai ales, de disponibilitate de a asculta punctul de vedere advers, de a-l intelege. Sa recunoastem, suntem destul de repeziti in a da o replica dura cui nu ne convine si transformam, fara sa vrem, interactiunea verbala intr-un raport de dominare.
Unul dintre moto-urile mele dintotdeauna este o vorba a lui Baruch Spinoza, descoperita din fericire destul de devreme in viata, pe care v-as invita sa o aprofundati – apropo de ceea ce spuneam mai inainte: „Am incercat mereu sa nu ridiculizez, sa nu compatimesc, sa nu privesc dispretuitor actiunile umane, ci sa le inteleg“.
Spinoza mai adauga altundeva: „Lumea ar fi mai fericita daca oamenii ar fi la fel de capabili sa taca pe cat sunt de capabili sa vorbeasca“. Sincer, cred ca pe aici pe undeva se afla miezul decentei relatiilor interumane, al eficientei lor crescute, nu in ultimul rand, si ceea ce Alexandru Mironescu, eseist, scriitor, fizician, colectionar de arta, numea „politetea inimii“.
A sti sa asculti si sa intelegi este o arta. Dar este si premisa dezvoltarii personale. Cum? Prin integrarea unui punct de vedere ce nu te reprezinta, dar caruia ii dai legitimitate.
Este o atitudine pe care am avut ocazia si timpul sa o descopar la toti cei care inconjoara revista Psychologies, cei care ne scriu, cei din reteaua internationala Psychologies, colaboratori… Este dovada faptului ca o anumita educatie relationala reduce agresivitatea interpersonala, mareste calitatea dialogului si, pur si simplu, te face mai fericit.
Ma puteti urmari si pe www.iulialexa.com
Foto:123rf.com
