Tu, cu tine
Primăvara este anotimpul meu preferat, perioada în care m-am născut, perioada în care mă îndrăgosteam din nou de viaţă, de oameni, de locuri, de firicelul de iarbă care creştea în curtea casei…
Şi anul acesta am apucat să mă îndrăgostesc – un pic, câteva momente: pe 1 martie eram în Spania, unde totul era înflorit, inima mea era larg deschisă, înflorită. M-am întors în Bucureşti: petalele înflorite au început să se încarce, rând pe rând, de grija a ceea ce am în frigider, a numărului suficient de măşti ca să ies din casă, a gândului la când o să îmi mai pot vizita pe cei dragi, a ce se va întâmpla cu oamenii care vin la terapie, dacă o să mai pot cutreiera munţii şi pădurile Bucegilor.
În primăvara aceasta ştirile sădesc panică, oamenii ciripesc a ură pe toate canalele, miroase a morţi de la distanţă, umbrele omenirii se întind pe toate continentele. Îmi rămâne o singură salvare: eu cu mine, ACUM.
Articolul integral poate fi citit pe Psychologies Ediție Specială LUNA MAI 2020.
