Melanie Klein, pioniera psihanalizei copilului

Ea a indraznit sa exploreze inconstientul copiilor, reveland fantasmele angoasante care le populeaza universul. Ei ii datoram intelegerea miscarilor sufletesti care ne determina viata de adult.

Jacques Lacan o numise ” macelar de geniu „. Macelar, caci, pentru Melanie Klein, stomacul, cu viscerele sale, monstii imaginari, sunt anticamera eului. Cand a intrat in domeniul psihanalizei, a fost unul dintre rarii psihologi de copii. S-a detaseaza repede de confratii ei, Anna Freud, fiica lui Freud sau Hermine von Hug-Helmuth (asasinata de nepotul ei pe care l-a psihanalizat) care credea ca terapia celor mici trebuie sa se limiteze la o munca educativa.

Pentru Melanie Klein, in schimb, copilul este un pacient demn de acest nume. Din 1920, ea dezvolta tehnica de psihanaliza prin joc: papusi, masini, animale, creioane, foarfece. {edinta poate incepe. „Marele tren, este tata ; cel mic, esti tu; gara, este mama, ii explica ea lui Dick, un tanar pacient ramas un caz celebru in literatura analitica. Dick intra in mama, este intuneric in mama, Dick este in intunericul din mama.” Iata cum Melanie Klein ii ajuta pe micuti sa-si domesticeasca fantasmele incestuoase care ii „bantuie”.

Psihanaliza freudiana se deruleaza in fata covorului rosu in fata tatalui. Pentru ea personajul determinant este mama. Acest afront adus lui Freud nu-i va fi iertat Melaniei Klein de catre colegii psihanalisti de mai tarziu.

Moartea si viata
In viziunea lui Melania Klein, fiinta umana este, de cand se naste, macinata de o pulsiune de moarte si de distrugere. Inca din primele luni, omul are fantasme sadice vizand interiorul panteceleui matern. Isi imagineaza doi parinti sudati intr-un fel de uniune neintrerupta, si se simte exclus din acesta frumoasa armonie. Asadar viseaza sa fie distrusa. Urmarea, in inconstient, a acestui sentiment de excludere arhaica explica crimele pasionale ale adultului, dar si durerea nespusa care ne poate asalta cand suntem inselati : retraim atunci aceasta dare la o parte primitiva.

„Analiza copiilor poate duce mult mai departe decat cea adultilor si sa puna in lumina detalii care nu apar aici atat de clar.”

Fiicelor le este frica de mame
Dupa Melanie Klein, fiicele se intorc spre mame, apoi se intereseaza de barbati pentru a scapa instinctiv de o mama atotputernica, care ameninta sa-i distruga si sa-i interzica accesul la maternitate. Fantoma mamai sta in spatele oricarei povesti de dragoste. Chiar daca heterosexualitatea, veritabila dorinta si sfidare a unei femei, cealalata femeie imaginara este totdeauna vazuta ca o rivala.

Viata psihica incepe la nastere
Departe de a cunoaste beatitudinea, hranirea experimenteaza stari paranoide, in care fiinta crede ca sanul mamei, biberonul, lumea ii vor binele sau raul, dupa senzatiile de moment. Plin de o pofta devoranta a sanului, este terorizata de aceasta pulsiune: se teme sa nu distruga aceasta sursa de hrana, sa nu o pirada. Presiunea se micsoreaza, pofta arhaica se transforma in gratitudine si in dragoste pentru cea care ne face bine, mama. Melanie Klein califica aceasta etapa „depresiva”, caci ea invata sa suporte aceste sentimente dureroase care sunt tristetea, remuscarea si vinovatia.

Biografie:

1882: pe 30 martie se naste la Viena intr-o familie de evrei
prima psihanaliza personala o intreprinde cu Sandor Ferenczi la Budapesta
in 1919 incepe sa analizeze copii
1926 pleaca la Londra, invitata de celebrul psihanalist Ernest Jones
in ciuda succeselor academice, Melanie Klein a avut o viata plina de conflicte cu propria fiica si a fost o depresiva cronica
moare in 1960 la Londra

De citit
Povestea unei analizde de copil, Melanie Klein, Editura Trei, Bucuresti 2006