E dificl sa scirem sau sa vorbim despre problemele noastre interioare, dar acum ca sunt in pragul despartirii prefer sa spun gata familiei si sa incerc sa ma bucur de restul de viata ramas, nu sunt pregatit.
Nu exista pregatire pentru asa ceva, nu stiu cum va reactiona creierul meu in fata singuratatii (singuri suntem oricum), dar prefer acest pas in locul unei vieti de familie cu discutii zilnice si cu certuri. Viata e prea frumoasa ca nu o traim.
Familia sau acest concept nu ar trebui sa ne impiedice si daca am ajuns la acest impas eu personal prefer sa incerc sa refac anumite parti din viata mea si nu voi cauta de aceasta data idealuri de vis, ci simple, lucruri pe care pana acum nu le-am vazut...
Eu am gasit curajul pentru a trai fara a mai pierde timpul cu cautare de acuzatii sau rezolvari de probleme ce practic eu sau noi ca cuplu le-am inventat... Viata ca un pas trecator, ar trebui explorata la maxim, si fara dependente, sunt multe de spus si de facut... Nu e nimic de lasat in urma, nici de spus nici de facut...
>
